De-ale iernii
Evenimentele iernii in Constanta
04:21 21 01 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Exclusiv! Taxa de linişte din Constanţa, Mamaia şi Sat Vacanţă, ANULATĂ. Motivarea judecătorilor (document)

ro

23 Feb, 2016 00:00 7143 Marime text


Taxa de linişte a fost încasată timp de 12 ani de la toţi operatorii economici, respectiv persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale, întreprinderi familiale şi persoane juridice care desfăşoară activităţi economice pe raza municipiului Constanţa, în staţiunea Mamaia şi Satul de Vacanţă, indiferent de locaţia acestora.

Laura Dan Opariuc, judecător al Secţiei Contencios Administrativ şi Fiscal din Tribunalul Constanţa, şi-a motivat decizia prin intermediul căreia a anulat celebra taxă de linişte, bir ce urmărea „creşterea gradului de linişte şi siguranţă în derularea activităţilor economice în Constanţa, Mamaia şi Sat Vacanţă“. Astfel, conform datelor oficiale, instanţa a reţinut, printre altele, că „este vorba despre o sumă plătită în schimbul prestării unui serviciu, iar o persoană fizică sau juridică nu poate beneficia de un serviciu împotriva propriei sale voinţe“. Mai mult decât atât, instanţa a reţinut că „este absurd şi lipsit de orice fundament nelegal să se instituie o taxă pentru respectarea unor dispoziţii prevăzute şi sancţionate prin legi speciale şi pentru ca organele care au anumite atribuţii legale în acest sens să-şi respecte şi să-şi îndeplinească aceste atribuţii“, se mai arată în motivarea judecătoarei Laura Dan Opariuc. 
 
Decizia instanţei a venit în urma unui demers al Asociaţiei Constanţa Ia Atitudine (ACIA).
 
„(…) Instituirea de taxe speciale se putea realiza de către Consiliul Local, însă cu îndeplinirea următoarelor condiţii:
  1. să se înfiinţeze un serviciu public local nou, pentru a cărui funcţionare se instituie taxa specială
  2. serviciul public nou înfiinţat să fie creat în interesul persoanelor fizice şi juridice care beneficiază de serviciul public local
  3. taxa să corespundă prestării unui serviciu public de către autoritatea publică
  4. taxa specială să se încaseze numai de la persoanele fizice şi juridice care beneficiază de serviciile publice respective
  5. taxele speciale să fie utilizate numai în scopurile pentru care au fost înfiinţate, adică pentru acoperirea cheltuielilor efectuate în vederea înfiinţării serviciilor publice de interes local şi finanţării cheltuielilor de întreţinere şi funcţionare a acestor servicii“, conform datelor oficiale.
 
De asemenea, „instanţa mai reţine că, în speţă, CL (n.r. Consiliul Local) nu a înfiinţat servicii publice noi pentru a căror înfiinţare şi funcţionare să fie necesară perceperea unei taxe speciale“. „Aceste servicii publice au fost create anterior instituirii taxei speciale (e de notorietate faptul că Poliția Comunitară, spre exemplu, a fost înființată în anul 2008), în interesul întregii comunităţi a municipiului, vizând asigurarea ordinii publice, salubrizarea şi întreţinerea străzilor şi a zonelor publice, beneficiari ai unor asemenea servicii publice fiind toţi cetăţenii care se folosesc de serviciile de ordine publică, salubrizare şi întreţinere a zonelor publice“, se mai arată în motivarea judecătoarei Laura Dan Opariuc. 
 
„În aceste condiţii, instanţa reţine că este nelegală obligarea numai a unei categorii de persoane la plata taxei speciale de ordine publică, respectiv operatorii economici. Nu există niciun temei legal ca pentru o zonă publică să fie obligată numai o singură categorie de persoane la suportarea cheltuielilor de întreţinere şi salubrizare, respectiv a cheltuielilor pentru asigurarea ordinii publice. Astfel, legal analizând, plata taxei speciale ar trebui să reprezinte o contraprestaţie a agentului economic în schimbul unui serviciu public care i se prestează lui însuşi (art. 2, pct. 55, Legea 273/2006: «taxă - sumă plătită de o persoană fizică sau juridică, de regulă, pentru serviciile prestate acesteia de către un operator economic, o instituţie publică ori un serviciu public»), dar, raportat la situația concretă, operatorilor economici de pe raza municipiului Constanța li se impune de fapt un veritabil impozit definit de Legea 273/2006 ca fiind «prelevarea obligatorie, fără contraprestaţie imediată, directă şi nerambursabilă, pentru satisfacerea necesităţilor de interes general» (art. 2, pct. 37). Or, toate efectele nocive pe care CL susţine că le-ar putea preveni sau combate prin această taxă sunt sancţionate prin legi speciale şi pot fi «combătute» prin aplicarea lor“, potrivit Tribunalului Constanţa.
 
Mai departe, Laura Dan Opariuc a mai reţinut: „Chiar dacă faptele antisociale generează cheltuieli suplimentare pentru finanţarea serviciilor publice de salubrizare sau ordine publică, acestea vizează servicii publice deja existente, ai căror beneficiari nu sunt numai agenţii economici taxaţi“.
 
„De asemenea, Consiliul Local nu a făcut dovada creării unui fond special în care se colectează această taxă, destinat finanţării serviciului public prestat, şi nici a modului în care este finanţat acel serviciu public“.
 
„(…) Taxa pentru creşterea gradului de linişte şi siguranţă, deşi, prin denumirea ei, arată că este destinată creşterii gradului de linişte şi siguranţă în derularea activităţilor economice, nu este percepută pentru funcţionarea unui serviciu public local, creat în interesul persoanelor fizice şi juridice, ci în interesul exclusiv al Municipiului Constanţa, pentru paza unor bunuri publice, pentru prevenirea şi combaterea infracţiunilor şi faptelor ilicite, antisociale, manifestate prin cerşetorie, furturi, tâlhărie şi prostituţie, pentru combaterea comerţului stradal neorganizat, prevenirea depunerilor de moloz şi gunoi menajer şi pentru prevenirea lipirii de afişe pe faţadele clădirilor, stâlpi şi copaci, iar acestei taxe nu îi corespunde nicio contraprestaţie în folosul reclamantului“.
 
„De asemenea, nu se poate susţine că această taxă este percepută în consideraţia activităţii economice desfăşurate de către cei de la care este percepută, întrucât nu se poate aprecia că săvârşirea infracţiunilor şi a faptelor ilicite, antisociale, manifestate prin cerşetorie, furturi, tâlhărie şi prostituţie, sau comerţul stradal neorganizat constituie consecinţa activităţii economice desfăşurate, iar în ceea priveşte necesitatea prevenirii depunerilor de moloz şi de gunoi, lipirii de afişe pe faţadele clădirilor, stâlpi şi copaci, similar, nu rezultă care este legătura dintre aceste fapte şi activitatea economică a reclamantului din această cauză pentru a i se pretinde plata taxei“.

 

„Astfel că se constată că, în mod nelegal, în lipsa unei prestaţii echivalente, se impune reclamantului, prin HCL 246/2014, plata taxei în cauză“.
 
„După cum este menţionat expres în actul atacat, este vorba despre o taxă, mai exact despre o sumă plătită în schimbul prestării unui serviciu, iar o persoană fizică sau juridică nu poate beneficia de un serviciu împotriva propriei sale voinţe. În concret, taxa de linişte nu îndeplineşte condiţiile principale de a fi utilă celor cărora li se adresează; serviciul să fie prestat în concret, să nu se suprapună cu alte servicii, prestate de alte instituţii, pentru care sunt instituite alte obligaţii de plată. Mai mult, este absurd şi lipsit de orice fundament legal să se instituie o taxă pentru respectarea unor dispoziţii prevăzute şi sancţionate prin legi speciale şi pentru ca organele care au anumite atribuţii legale în acest senssă-şi respecte şi îndeplinească aceste atribuţii“, se mai arată în documentele oficiale.
 
Motivarea judecătoarei Laura Dan Opariuc poate fi citită integral accesând secţiunea „Documente“.  
 
Citeşte şi 

Ti-a placut articolul?

Comentarii