Pentru perioada Paştelui
informaţii utile, tradiţii, program magazine
23:49 22 09 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Profesorul Nicolae Dură a cerut revizuirea sentinţei civile potrivit căreia a fost colaborator al Securităţii (document)

ro

27 Jun, 2015 00:00 2335 Marime text
Pe data de 30.03.2012, Curtea de Apel Bucureşti a constatat calitatea pârâtului Nicolae Dură de colaborator al Securităţii. Doi ani mai târziu, pe 12 martie 2014, Înalta Curte de Casaţie a menţinut decizia Curţii de Apel Bucureşti din data de 30 martie 2012. Nemulţumit, la 3 iunie 2015, Dură a depus la Curtea de Apel Bucureşti o cerere de revizuire a dosarului.
 
Este vorba despre dosarul nr. 3348/2/2015, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, materie „Contencios administrativ şi fiscal“. Obiectul dosarului este „constatarea calităţii de lucrător/colaborator al Securităţii (OUG nr. 24/2008), sentinţa civilă 2296/30.03.2012 DOS.3085/2/2011“, stadiul procesual „revizuire - fond“. Părţile dosarului sunt: Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în calitate de intimat, şi Nicolae Dură, cu domiciliul ales la SCA Abraham şi Asociaţii, în calitate de revizuent. Primul termen a fost stabilit pentru data de 30 iunie.
 
Contactat telefonic, prof. univ. dr. Nicolae Dură a refuzat să discute cu noi. „Nu sunt eu acela. Lăsaţi-mă în pace!“, a fost răspunsul acestuia.
 
„Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București la data de 4.04.2011, sub nr. 3085/2/2011, reclamantul CNSAS a formulat acțiunea în constatare, pentru ca prin hotărârea ce se pronunța să se constate calitatea de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul Nicolae Dură. În motivarea cererii s-a arătat că, prin cererea nr. P 5185/09/2009, adresată CNSAS de către «Evenimentul Zilei», se solicită verificarea în cea ce îl privește pe Nicolae Dură în calitatea de prorector al Universității Ovdius“, arată Curtea de Apel București.

Potrivit sentinţei civile nr. 2296 din dosarul nr. 3085/2/2011 pronunţate în şedinţa publică din 30 martie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, „admite acţiunea formulată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în contradictoriu cu Nicolae Dură, constată calitatea pârâtului Nicolae Dură de colaborator al Securităţii“. „Aşa cum reiese din cuprinsul notei de constatare nr. DI/1/1365/20.05.2010, pârâtul Nicolae Dură, fiind doctorand al unei universităţii din Addis Abeba, a fost recrutat de către Direcţia de Informaţii Externe pentru obţinerea de informaţii din cercurile politice şi teologice din Etiopia. I s-a atribuit numele conspirativ «N. Dinescu». A fost abandonat din reţea la data de 9.06.1976. Ulterior, la data de 30.05.1981, Nicolae Dură a fost recrutat de către Securitatea Municipiului Bucureşti, pentru încadrarea informativă a studenţilor şi doctoranzilor de la Institutul Teologic din Bucureşti. La această dată, a semnat un angajament, atribuindu-i-se numele conspirativ Dinică. Reclamantul a fost urmărit de organele de securitate în perioada 1986 - 1989, pentru legături cu cetăţeni străini şi manifestări ostile. (...). Informaţiile furnizate de pârât au vizat îngrădirea dreptului la viaţa privată prevăzut de art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi de art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice, precum şi a dreptului la libertatea opiniei, prevăzut de art. 28 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 19 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi art. 19 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice. Faţă de considerentele de fapt şi de drept, instanţa va respinge excepţia tardivităţii şi va admite acţiunea şi va constata calitatea pârâtului Nicolae Dură de colaborator al Securităţii“, se mai arată în nota de constatare nr. DI/1/1365/20.05.2010, semnată de preşedintele Doina Vişan.
 
În aceeași notă de constatare - nr. DI/1/1365/20.05.2010 -, Nicolae Dură susține: „Persoanele despre care am fost acuzat că aș fi dat note informative nu au avut nimic de suferit“.
 
„Faptul că organele securității m-au denumit «N. Dinescu» și «Dinică» s-a făcut fără voința mea, din iniţiativa acestor organe. Din păcate, nu toate «notele informative» semnate atât cu pseudonimul «N. Dinescu», cât și cu cel de «Dinică» îmi aparțin. Pur și simplu sunt creații ale unor lucrători de securitate sau ale altor persoane, cu pseudonimele mai sus menţionate. Din actele depuse la dosarul cauzei nu rezultă un proces-verbal, o informare sau o dispoziție a organelor de securitate care au hotărât ca eu să am pseudonimele conspirative de «N. Dinescu» sau «Dinică», precum și acordul meu cu privire la aceste denumiri. De asemenea, toate persoanele despre care am fost acuzat că aș fi dat note informative - care de fapt au fost caracterizări impuse de natura serviciului - nu au avut nimic de suferit. Dimpotrivă, toți au plecat peste hotare, ex.: preot prof. X a fost trimis la Londra cu bursă de studii și s-a stabilit în America; preot X a fost trimis la studii în Anglia, apoi a revenit în țară și din 1986 până în prezent a fost și este preot paroh și consilier patriarhal Ia București; X, profesor în țară pe atunci, a fost trimis cu bursă de studii la Vatican, iar apoi cu altă bursă în Canada, unde a rămas ca preot și ulterior ca profesor; Preot X, trimis Ia studii în Italia, unde a și rămas ca preot și unde este până în prezent; preot X, preot la biserica Stavropoleos din București, şi exemplele de acest gen pot continua“, susținea, în apărarea sa, Nicolae Dură, în aceeași notă de constatare.

Cine este profesorul Nicolae Dură


În luna mai 2010, Universitatea din Sofia (Bulgaria) a decernat profesorului universitar dr. Nicolae Dură titlul de Doctor Honoris Causa. De-a lungul carierei sale universitare, profesorul Nicolae Dură, fost prorector al Universităţii „Ovidius“ Constanţa, a primit numeroase premii şi distincţii naţionale şi internaţionale. În iulie 1989, i s-a acordat Gramata Patriarhală omagială „Sofronie Vracianski“, înmânată de patriarhul Bisericii Bulgare, Preafericitul Maxim, ca ordin - merit cultural, pentru descoperirea pe care a făcut-o privind viaţa şi activitatea ctitorului culturii bulgare moderne, Episcopul Sofronie Vracianski, pe pământul Țării Româneşti, unde se refugiase de prigoana turcilor în anul 1803. Cu prilejul vizitei Papei Ioan Paul al II-lea în România (1999), profesorului Nicolae Dură i s-a înmânat medalia pontificală jubiliară „Ut Unum Sint“, care este oferită personalităţilor de seamă din lumea creştină ce au adus contribuţii meritorii în eforturile pentru refacerea unităţii creştine.
 
Prima recunoaştere internaţională a valorii lucrărilor ştiinţifice elaborate de profesorul Nicolae Dură a venit din partea Franţei, în anul 2001. Este vorba de „Ordinul Naţional al Meritului“, acordat în iunie 2001 de către preşedintele Franţei, Jacques Chirac. Un alt premiu prestigios este cel acordat de Academia Română - Premiul „A.D. Xenopol“ pe anul 2001, pentru muncă de cercetare de excepţie, decernat în decembrie 2001. În 2002, profesorului Nicolae Dură i s-a decernat titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii de Știinţe Umaniste din Ostroh (Ucraina), cea mai veche universitate din spaţiul sud-est European.
 
În august 2003, prof. Dură a fost decorat de Patriarhul Alexei al Moscovei şi a toată Rusia cu cea mai înaltă distincţie oferită de această Biserică Ortodoxă - „Ordinul Sfântului Vladimir“. În acelaşi an, el a fost distins cu Ordinul „Naşterea Domnului“ de Episcopia de Edineţ şi Briceni (Republica Moldova) pentru activitatea sa publicistică şi redacţională.
 
Uniunea Juriştilor din România i-a acordat profesorului Nicolae Dură „Premiul Mircea Manolescu“ pe anul 2006, pentru contribuţiile sale în domeniul ştiinţelor juridice. În octombrie 2007, a primit titlul de „Cetăţean de onoare al Râmnicului“ la propunerea Consiliului Municipal din Râmnicu Vâlcea, ca urmare a activităţii sale dedicate promovării valorilor culturii, spiritualităţii şi tradiţiilor româneşti.
 
În secţiunea „Documente“, puteţi vizualiza sentinţa civilă nr. 2296 în dosarul nr. 3085/2/2011, pronunţată în şedinţă publică la 30 martie 2012 de Curtea de Apel Bucureşti.
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii