Suntem mari. Am tras doua mii de numere

O fi vreo aniversara daca ziarul este astazi la numarul 2000? Aceasta este intrebarea careia am incercat sa-i cautam raspuns.

Dar cine le-a facut si pentru cine? Initial, am vrut sa facem ceva de maniera, stiti, maine facem doua mii de numere, cum de fapt se si practica prin presa noastra. Dar parca ni se parea ca ne rugam de cei bine asezati prin fruntea urbei, a judetului, prin tot felul de functii, pe la tot felul de institutii. Ce sa faca? Sa ne spuna "la mai multe numere"? Lasa ca le facem noi, fara ajutorul lor. Mai ales ca multi dintre cei in cauza nici nu ne-au dorit, pentru ca, din cand in cand, s-au trezit pe prima pagina a ziarului. Si asa cum se spune in presa, ce e bun nu-i bun, desigur ca de bine au ajuns acolo, in deschidere, cum se spune. Am vrut sa facem si o masa mare, la care sa invitam multa lume, care mai de care mai buna. Dar ne-am gandit tot noi: de ce? Cu ce ne-au ajutat cei pe care i-am certat? Cititorii nostri, cei multi, atatia cati sunt, nu puteam sa-i invitam. Sunt prea multi. Iar pentru invitatii cei de marca ne-am zis ca daca se porneste vreo ploaie de-aia mare si nu mai au cum sa vina?! Ca este posibil cu instabilitatea asta atmosferica, dar si cu radarul meteo care da numai rateuri si pe deasupra nu are nici specialisti care sa interpreteze datele. Si atunci am renuntat si la ideea asta. Si ne-am apucat de treaba. Tot noi: cu echipa mereu in formare. Dar cu una permanenta. De baza si stabila. Ma gandeam ca, daca ar fi sa apelam la tot felul de oameni politici, toti ne-ar fi spus aceleasi sapte cuvinte: La multi ani si la mai mare! Si atunci tot noi am fi muncit pe branci sa diversificam cele cateva cuvinte din vocabularul mai marilor de care ne-am fi rugat. Pe langa toate acestea, ar fi trebuit sa le publicam si fotografia, cu care fiecare s-ar fi mandrit si ar fi trimis decupajul la neamuri si la sefii lor de partid. Cu explicatia "ce mare sunt eu, aici, la Constanta". Daca ar fi aparut la gazeta, ar fi fost tot din cauza noastra, pentru ca, din experienta pe care o avem, multi nu pot lega o fraza, pentru situatia data, care sa nu semene cu a celui intervievat mai inaintea lui sau dupa el. Ne-am gandit din nou sa facem cinste cu un pahar. Dupa tot felul de gandiri si razgandiri, am stabilit ca este cel mai bine sa ne cinstim intre noi. Ceea ce am si facut. Si ne-am cinstit. Pentru munca noastra de pana acum si pentru cea viitoare. Nu am facut nici bilanturi, nici analize. Nu ne-am mai gandit nici la cine a fost cel mai bun, cel mai rau, cel mai destept. Pentru ca ne-am zis: Qui prodest? Noua nu. Si atunci, cui? Cititorilor? Dar nu pot sa nu fac si o urare. Simpla de tot. Dar mareata. Sa avem ZILE bune! Cat mai bune! Foarte bune!

Scris de: {autor}Emilian ANDREI{/autor}