Publicitatea si caprele raioase

Reclame, site-uri, sfaturi din reviste si de pe la TV... pe toate astea ne bazam pentru a lua deciziile in viata.

Din pacate pentru mine, pentru ca reusisem de ceva vreme sa scap de acest obicei, am avut timpul necesar sa zappez. Telecomanda a fost numai a mea si am putut, fara niciun fel de impediment, sa vad ce se mai intampla prin media de pe la noi. Reclame multe... la orice, pornind de la detergent cu fetele vedetelor pre-decembriste, trecand pe la margarine, dulciuri, masini, si ajungand la credite de tot felul. A ajuns sa nu ma mai mire inclinarea romanasului spre credite si spre achizitionarea de masini bengoase, din moment ce publicitatile numai asta prezinta. Creditul este salvator al familiei, iar masinuta este ca un colac de salvare al stimei de sine. Asa ca, suntem mari consumatori de aceste doua produse. Pasta de dinti de multe feluri, desenata in culori felurite si scoasa la vanzare cu multa inversunare, se pare ca nu a ajuns inca sa atraga mioriticii, pentru ca sondajele inca mai arata, dupa atata timp de occidentalizare, ca nu consumam cantitati tocmai mari din acest produs. Sampoane, masti pentru par, produse cosmetice, vopsele de par, sapunuri si alte chestii inmiresmate, fac cu ochiul din ecranul televizorului. Stiu ca publicitatea poate „naste monstri“, ca manipuleaza usor si ca poate crea produse vedeta, asa cum si televiziunea creeaza vedete false cu zambete schimonosite. Stiu ca reclamele cele mai frumoase duc, de cele mai multe ori, la vanzari colosale si ca minutul de emisie pentru un spot publicitar poate costa cam cat castiga un roman intr-un an. Curiozitatea ne indeamna sa incercam. Spre exemplu, produsele cosmetice au mare succes intr-o tara de orgoliosi, cum este Romania. Stiti zicala aia cu „capra raioasa cu coada batoasa“? Asa si cu romanasul... care uneori nu are dupa ce sa bea apa, dar de cele mai multe ori are macar un parfum de firma. Si acesta a fost un exemplu luat la intamplare. Ne-am gasit si scuza perfecta: „Suntem prea saraci pentru a ne permite lucruri ieftine“, sustin cu inversunare cei care prefera chestiile pe care oricum nu si le permit. Trebuie sa dam bine in fata cunoscutilor, sa ne admire vecinii, sa luam ochii invidiosilor. Asa ca, mereu ne vom lua ce vedem in reclame. Daca un spot se da mai des la TV, inseamna ca acela este cel mai bun produs. Il luam, il scoatem in lume, pentru ca apoi sa avem siguranta ca vom auzi „vai, draga, dar am vazut reclama la televizor. Este asa bun precum spun?“. Iar noi sa raspundem afirmativ cu inima crescuta ca in urma ingerarii unei cantitati industriale de felurite substante excitante. Toalele si incaltamintea sunt mai frumoase daca le alegi dupa acelea prezentate in paginile revistelor glossy. Cluburile sunt mai fancy daca tabloidele au semnalat prezenta vreunei vedete p-acolo. Reclama este sufletul societatii, nu numai al comertului, pentru ca, fie ca vrem sa realizam sau nu, toti traim din ea. Este un fel de perpetuum mobile, care are in centrul fiintei sale publicitatea. Problema nu-i la cel care vinde, ci la cel care nu a invatat inca sa trieze informatia primita. Nu-i vinovat cel care-si lauda produsul ca pe propria odrasla, ci cel care crede toate balivernele si scoate banul. Si ar mai trebui sa invatam sa ne impresionam si sa ne fericim pe noi, nu sa luam ochii celor din jurul nostru. Am umbla mai putin prin magazine pentru a gasi ceea ce cautam.

Scris de: {autor}Corina SAMOILA{/autor}