Nemultumiri tardive

La trei ani dupa deja mult prea discutata inchiriere a salilor de cinema, sindicatul din cadrul RADEF RomaniaFilm s-a trezit sa se isterizeze.

Intr-adevar, scopul este unul nobil si are parte de toate motivatiile posibile, insa, probabil ca ar fi avut vreun ecou daca s-ar fi intamplat la timp. Dupa ce in aceasta perioada chiriasii au facut ce au vrut din cinematografe, foarte multe ajungand in paragina, sindicatul s-a rasculat acum cam fara rost. Actiunile celor care lucreaza la RADEF au inceput pe la sfarsitul anului trecut, atunci cand deja semnalele stricaciunilor rasunau prin toate mass-media. Tocmai ei, cei care lucreaza in sistem, nu au stiut sa ridice vocea la timpul potrivit. Ei, care chiar daca acum nu mai recunosc, s-au bucurat la un moment dat de faptul ca vor lucra pentru firmele cu renume care au pus gheara pe sali. Acum nu le mai convine situatia, cauta vinovati si nu mai stiu in curtea cui sa arunce pisica mai intai. Situatia de la Republica este foarte bine stiuta. Oamenii intreaba, se intereseaza, sunt indignati si pe de-o parte le este dor de fostul loc de intalnire al liceenilor, al indragostitilor sau al pasionatilor de filme vazute la cinema. Cred ca toti ne aducem aminte de filmele care faceau sali pline. Cum ne doream sa vedem un film la Republica. A fost locul de intalnire al gastii mele din timpul liceului. Devenise tabietul nostru de duminica dimineata. Mergeam la film, intotdeauna la Republica. Niciodata nu tradam locul care ne placea atat de tare. S-au investit bani, insa sala constanteana a si produs pe masura. Cei implicati in fenomenul cinematografic si care au luat parte la distrugerea Republicii, nu au explicatii de dat. Unii spun ca nu au vrut nicio despagubire pentru daunele produse, altii spun ca se va reface, dar nu se stie cand. Dupa parerea altora, sala va ajunge in mainile interlopilor autohtoni, insa alte voci spun ca va fi vanduta nu stiu carui mahar. Toti vorbesc, insa nimeni nu face ceva concret. Toata lumea isi da cu parerea, iar constantenii raman numai cu semnele de intrebare. Dintre toate salile de cinema din oras a mai ramas numai una, la care nu te prea duce gandul. Loc nu prea bine privit in perioada de glorie a cinematografelor constantene, Studioul nu este foarte frecventat. Lumea ar trebui sa vada faptul ca un oras de talia Constantei a ramas intr-un singur cinematograf. Ar trebui sa ne revenim si sa ne gandim ca filmele noastre castiga premii, insa nu avem unde sa le vedem, decat intre cei patru pereti ai casei. Iar sindicalistii ar trebui sa realizeze faptul ca si ei, cei care nu au facut galagie la timpul potrivit, sunt partasi ai distrugerii. Sa nu mai dea vina numai pe conducere, sa se mai uite si in curtea lor. Singura explicatie pe care am primit-o, la un moment dat, in legatura cu apatia prelungita a sindicatului RADEF a fost... "Structura era alta inainte, erau oamenii conducerii, care nu spuneau nimic contra sefilor". Si acum, cei care au acceptat atata timp aceasta situatie, au gasit potrivit sa arunce cu noroi in toata lumea. Scopul este nobil, insa reactia a venit mult prea tarziu.

Scris de: {autor}Corina SAMOILA{/autor}