La coada la pui, politicieni ai Constantei!

Pensionarii ard în flăcări. Au ieşit pe străzile ţării să protesteze împotriva unor măsuri care nu ar face cinste niciunui guvernant inventat vreodată.

Da, este adevărat, scăderea cuantumului pensiilor cu 15% este o măsură inumană într-o Românie în care bătrânii au ajuns să cerşească pentru o bucată de pâine. Cine nu are bătrâni să-şi cumpere, spune o vorbă din popor. Eh, dragii mei, noi nu facem altceva decât să le punem laţul de gât. Dar asta nu este tot. Cum se spune în acelaşi popor dătător de multe pilde, bomboana de pe colivă este faptul că aceeaşi politicieni cu burdihanele pline, înţoliţi în costumele lor de mii de euro, încălţaţi cu pantofi de firmă şi puţind a colonii ale marilor case de la Paris, au ales să ne folosească bătrânii în lupta lor oarbă împotriva celor de la putere. Aşa cum şi cei care ne conduc acum s-au folosit de diverse subterfugii neortodoxe atunci când nu puteau ajunge la ciolan. Roata este rotundă, situaţiile se repetă, numai culorile şi indivizii fără scrupule se mai schimbă o dată la nu ştiu câţi ani. Ieri am văzut ochi trişti de bătrâni, aşa cum sunt şi vocile bunicilor mei de câte ori vorbesc la telefon cu ei. Am auzit foarte mulţi bătrâni în ultima vreme tânguindu-se că nu mai ajung banii pentru medicamente sau pentru a cumpăra o bomboană la nepoţi. Ştiu că unii dintre cei care au pus umărul la evoluţia ţării ăsteia nu s-au încălzit iarna trecută, aşa cum nu au avut ce să pună pe masă de Crăciun sau de Paşti. Şi mai ştiu că unul sau altul se bate cu pumnul în piept că părinţii lui au făcut sau au dres pentru Constanţa, în condiţiile în care cei care i-au dat viaţă nici nu văzuseră marea, nu ştiau Constanţa, ci doar au... meritul de a fi conceput un plod care a ajuns să pună bariere la intrarea în Mamaia. Care ne-a prăduit pământurile şi ne-a betonat iarba verde. Nu este evident că bătrânilor noştri le plâng sufletele? Dar de ce nu se întreabă nimeni de ce mereu turismul litoral a fost pus mai presus de bătrânii care ne-au dat viaţă. De ce sunt mituiţi cu un pui, o sticlă cu ulei, nişte zahăr, orez şi făină, pentru ca apoi să li se scoată ochii că nu au votat cu cine trebuie? De ce să stea la cozi, ca pe vremea lui Ceauşescu pentru a duce acasă alimentele care îmbogăţesc nişte fraţi PSD-işti? Da, sunt bătrâni care trăiesc din pachetele astea inscripţionate cu roşu. Dar să ştiţi, domnilor de la Primărie, că roşul nu este culoarea Constanţei. Sau poate vă credeţi pe malul Mării Roşii din atâta convingere politică. Oricum, mi s-a părut întotdeauna cea mai mare umilinţă pe care cineva le-o putea administra bătrânilor Constanţei. Alo, domnii! Voi aţi stat vreodată la coadă? Vreţi să încercaţi? Să simţiţi că spatele vă cedează, că nu mai puteţi sta în picioare, dar cu toate astea să nu puteţi pleca acasă pentru că altfel nu aveţi ce mânca. Vă rog eu, încercaţi! Nu ezitaţi! Bănuiesc că este un sentiment „divin". V-aţi lăsa părinţii şi bunicii să stea la cozi pentru un pui de la prietenul de la Scorniceşti şi pentru făina de la colegu' de partid Dobre? Le-ar sta bine bucureştencei Victoria şi prahovencei Vasilica în rând cu bunicii noşti, ai constănţenilor?