E în puterea noastră să schimbăm ceva

Ne plângem mereu, în stânga şi-n dreapta, de neajunsuri, de lipsuri şi atribuim toate relele clasei politice actuale ori celei dinainte. În fond, noi am ales reprezentanţii ei şi, teoretic, suntem direct responsabili de situaţia de care ne plângem.

Ce se vrea, de fapt, prin introducerea sistemului de vot unimoninal? Care să fi fost logica celor care au elaborat-o?
Sunt doar câteva din întrebările cetăţeanului de rând, prea puţin preocupat, ori cu mult prea puţin timp pentru înţelegerea sistemului nou implementat. Cei mai mulţi, însă, sunt lipsiţi de orice teorie vizavi de alegerile de peste trei săptămâni.
Nici nu mai ştiu exact ce sentiment am de fiecare dată când citesc pe diferite forum-uri despre problema arzătoare cu rezultat imediat, după 30 noiembrie: alegerea noului Guvern. Mai merită să mergem la vot? Care este scopul? Pentru ce să ne mai obosim până al secţia de votare?
Întrebări retorice, fără niciun sens, pentru că fiecare din cei care au ridicat mingea la fileu face parte, cu certitudine, din clasa de mijloc a societăţii, cu studii medii şi superioare, a căror singură metodă de revoltă a rămas aceea de a refuza dreptul de a-şi alege reprezentanţii.
Cei mai mulţi te îndeamnă să nu mergi la vot... căci pentru ce? Aceiaşi oameni, aceleaşi promisiuni de aproape 20 de ani încoace şi, după unii, aceleaşi minciuni. Aceleaşi aspiraţii personale, nicidecum unele care să vizeze interesul cetăţeanului.
Sunt însă şi excepţii. Câteva, dar sunt. Însă atitudinea noastră respingătoare faţă de tot ceea ce înseamnă promisiuni fără formă şi fond nu ne mai lasă să vedem dincolo de interesele lor meschine. Sunt şi oameni remarcabili, cu calităţi multiple, capabili în domeniile lor de activitate, pentru care puterea nu înseamnă bani. E o mândrie, e o poziţie pentru care au urcat, încet, dar sigur, în ierarhie.
Dacă noi, cei în măsură să-i scoatem în prim plan pe cei demni de a obţine votul cetăţeanului, nu facem ceva, atunci cine? E simplu să spui „Gata“! Şi să nu te mai intereseze nimic! Dar respingerea implicării nu e decât pasul către mijlocul prăpăstiei. Vrem mai mult de la ei? Să vrem întâi ceva de la noi…Să avem respect pentru dreptul pe care l-au câştigat strămoşii noştri şi să acţionăm în favoarea reformării clasei politice. Să credem că încă se mai poate face ceva! Trebuie să se schimbe ceva! Personal, cred că, doar implicându-ne, avem şanse să ne salvăm ţara. Este nevoie să facem acum ceva pentru noi. Să nu ne mai gândim că sunt metode care vor fi puse în aplicare atunci când copiii noştri vor creşte. Dacă nu, ne vom cufunda într-o permanentă stare de nemulţumire… şi atunci va fi prea târziu. Pentru noi, desigur... însă în beneficiul lor, clar!