Boemul Sandu Mazare si pestele (fratele) cel mare

În urmă cu vreo doi anişori, am fost în locul în care s-au făcut mari cei trei fraţi Mazăre.

Sincer, nu-mi imaginam alt peisaj. În cartierul bucureştean Drumul Taberei, într-un bloc cu patru etaje, la parter. Părea povestea tipică a unei familii autohtone. Am ajuns acolo într-o zi călduroasă de vară, mânată mai mult de curiozitate. Nu ştiam ce voi găsi, dacă voi găsi sau dacă va dori să-mi spună cineva vreun detaliu despre cum a crescut cel mai brazilian dintre primarii României. Cu toate acestea, printr-un noroc, chiar am dat peste vecinii de palier care mi-au zis câteva „picanterii". Mi-au descris o familie de oameni corecţi, cinstiţi şi sociabili. „Nişte oameni normali", modeşti din punct de vedere financiar. Tatăl... funcţionar în cadrul Ministerul Comerţului Exterior. Sau cel puţin aşa se spune, pentru că zvonurile spun mai multe.

Vecinii mi-au povestit că Radu seamănă cu „taică-su", că şi el s-a însurat târziu, pe la 32 de ani. Din nefericire, Ştefan Mazăre nu se mai află printre noi. Despre mama Mazăre numai de bine: „Este o femeie excepţională. Le făcea prăjituri şi le organiza frumos zilele de naştere. Este cultă, citită... este ca o enciclopedie şi povesteşte foarte frumos. Ne spune mereu pe unde a fost şi ce a văzut. Este un om foarte optimist şi te încarcă cu energie pozitivă. A fost mereu discretă şi nu s-a gândit niciodată că va ajunge pe prima pagină a ziarelor". Despre Radu, Alexandru şi Mihai, cuvintele de laudă au curs şi mai abitir: „Nu erau nebunatici, nu am avut niciodată probleme cu ei. Au fost ţinuţi din scurt, iar mama era zbirul în casă. A avut timp mai mult să se ocupe de ei". Mă rog... laudele necontenite pe care le-am auzit nu mi s-au lipit nici până în ziua de azi de imaginea pe care eu o văd la fiecare ieşire în public a celor din familia Mazăre. Şi, dacă ne-am lua după bârfe... Văleu! Însă, zilele acestea, un pasaj anume al discuţiei pe care am avut-o cu familia care i-a văzut pe cei trei Măzărei crescând mi-a revenit în minte: „Mihăiţă, blondul, este un pragmatic şi un priceput. Era în liceu şi aveau o bibliotecă imensă. Pentru că unele cărţi se stricaseră, le-a legat el, singur. Sandu este mai boem, mai visător, dar are un caracter foarte frumos. Este fin, delicat, discret". Aşa este... Alexandru ne-a demonstrat cât de boem este, cât de fin, de delicat şi mai ales discret. Cum se duce el la cafenele pentru a discuta chestiuni politice tocmai cu cel care a devenit în zilele din urmă inamicul public numărul 1?! El, finul, delicatul şi neprihănitul... Cum a ştiut el ce şi cu cine să discute?! Şi cum, mai apoi a ştiut să se eschiveze... ştiţi vorba aia: Chelu' îşi pune mâna-n cap (însă, cu siguranţă, dintre cei trei fraţi nu Alexandru are probleme cu căderea părului). Problema este alta. Sandu Mazăre chiar şi-a dovedit latura boemă. Fra-su', Radu, nu ar fi lăsat niciodată să i se întâmple aşa ceva. Hotărâtul şi alunecosul primar al Constanţei nu s-ar fi pus niciodată în asemenea postură. Sandu, învaţă de la Radu! În Brazilia nu se înregistrează, iar filmuleţele cu hoteluri şi alte proprietăţi sunt denumite arme folosite în campania electorală. În Brazilia poţi tranşa situaţia altfel. Dar... doar ştii, ce naiba?! Interceptări îţi trebuiau ţie? Sau eşti doar momeala pentru peştele (sau fratele) cel mare?!