Visul Theodorei

# Viata nu este darnica intotdeauna * Exista micuti care nu au copilarie, din cauza unor probleme ale caror cauze le sunt straine * Theodora Minciu este o fetita de opt ani, din Constanta care sufera de o grava afectiune cardiaca * Pentru a se face bine are nevoie de o interventie chirurgicala foarte grea si costisitoare * A avut o viata petrecuta mai mult prin spitale, patul a luat de multe ori locul parcului, iar jucariile i-au fost adeseori singurii prieteni * Spune despre ea ca este un copil jucaus, dar ca oboseste repede * Cea mai buna prietena ii este o iepuroaica pe care a botezat-o Bocu * Theodora este un copil vesel, care nu tradeaza suferinta prin care trece * Bunica micutei, Alexandrina Minciu, ne-a povestit cum copiii de la scoala Theodorei s-au dus la diverse institutii pentru a le povesti de boala fetitei * Ei au facut astfel un apel, pentru a strange banii necesari unei operatii, interventie care ar vindeca-o pe Theodora * Fetita isi imagineaza frumos viitorul * Nici nu se gandeste ca n-o sa fie bine si sanatoasa * Singurul ei vis este sa devina medic veterinar, pentru a putea ajuta animalele bolnave, dar in special pe cele fara stapan

La opt ani, orice copil viseaza la o viata frumoasa, cu povesti, zane si printi, fara griji si lacrimi. Din pacate, unii micuti nu au norocul sa poata visa, nu pot vedea dincolo de ziua de maine, din cauza unor probleme ale caror cauze le sunt straine. Boala sau necazurile le innegureaza vietile, le taie aripile, fara speranta ca acestea vor mai putea creste vreodata. Cu toate acestea, unii dintre ei au o vointa de fier, o putere mai mare decat a multor adulti. Sunt senini, puternici, luptatori, in ciuda varstei foarte fragede. Asa este si Theodora Minciu, o fetita de numai opt ani, din Constanta, care sufera de o boala grava care ii afecteaza inima. A avut o viata petrecuta mai mult prin spitale, patul a luat de multe ori locul parcului, iar jucariile i-au fost adeseori singurii prieteni. Boala grava a micutei i-a afectat si familia. Liviu si Camelia Minciu, parintii ei nu au decat un singur gand, o singura speranta, ca fetita lor sa se faca bine si sa o vada fericita. La prima vedere, Theodora este un copil normal. Boala nu a lasat nici un semn vizibil pe corpul micutei. Singurele cicatrice sunt cele din inimioara si din sufletelul ei. Este vesela, iar zambetul ii infloreste pe fata mai mereu. Nu tradeaza durerea, suferinta si traumele cauzate de boala, dar si de cele doua operatii la care a fost supusa pana acum. Vrea sa fie tare. Si de cele mai multe ori ii reuseste. Cateodata, de-a lungul discutiei despre felul in care vede viata, despre ce spera sau despre cum a suportat travaliul cauzat de boala, i se iveste o lacrima in coltul ochilor. Dar zambeste in continuare. Nu constientizeaza ca banii sunt o mare problema. Nu isi da seama ca numai cu o suma de bani considerabila se poate face bine. Parintii ei au cerut ajutorul tuturor, si, pana la urma, s-au gasit niste oameni cu suflet care au fost dispusi sa doneze bani pentru salvarea inimioarei unui copil. Theodora zambeste si ne povesteste despre ea. "Sunt un copil foarte jucaus, dar obosesc repede. Cand alerg dupa minge obosesc. Dar ma joc cu Bocu, iepurasul meu, care este prietenul meu cel mai bun. Mai am doua prietene, care stau la curte, si ma mai duc pe la ele sa ne jucam. Am trecut in clasa a doua acum, la scoala numarul 24. Este aproape de casa. Ma joc mereu cu Bocu, cu fratele meu, Manu, cu care ma inteleg bine. Ma joc si la calculator. Imi place sa fac temele si sa cant la muzicuta. Cand eram mai mica am avut o muzicuta de jucarie, de plastic, pe care am pierdut-o cand eram bolnavioara. Asa ca Buni mi-a adus-o pe asta pe care o am acum si cant la ea toata ziua. Imi place de Bocu, care se joaca si face nazdravanii. Pe Bocu o am de acum cateva luni. Din banateana am facut-o dobrogeana, pentru ca am adus-o de la Timisoara. Face multe prostioare si mai roade lucruri prin casa", spune fetita.Copiii ofera lectii de viataOchii ii sclipesc atunci cand vorbeste despre iepuroaica pe care a primit-o cadou de la niste rude. Cu aceeasi placere povesteste despre scoala si despre colegi. Stie cat de mult au ajutat-o acestia. "La scoala imi place foarte mult, mai ales vinerea, pentru ca am ore frumoase. Atunci am matematica, cunoasterea mediului, desen si educatie plastica. Cu doamna invatatoare ma inteleg foarte bine. Si colegii sunt draguti cu mine si m-au ajutat foarte mult. Nu numai cei de la mine din clasa. Chiar si cei mai mari au fost alaturi de mine. Au fost la biserici, la intreprinderi, m-au ajutat cu bani". Bunica micutei, Alexandrina Minciu, ne-a povestit cum copiii de la scoala Theodorei s-au dus la diverse institutii pentru a le povesti de boala fetitei. Ei au facut astfel un apel, pentru a strange banii necesari unei operatii, interventie care ar vindeca-o pe Theodora. "I-au facut si serbare de ziua ei. Au fost foarte draguti. I-au adus jucarii multe, flori si fel de fel de cadouri. A fost foarte frumos si nu ma asteptam. Avem rude multe, insa nimeni nu ne-a dat nici macar o suta de mii. Nimeni. Si cand am vazut copiii astia ca erau disperati ca sa stranga bani pentru salvarea Theodorei nu mi-a venit sa cred. A fost o adevarata lectie de viata pentru mine", ne mai spune bunica foarte emotionata. De asemenea, femeia ne-a povestit cum, gradinita nu a fost o perioada la fel de roz cum este scoala in viata lui Theo, asa cum este alintata in familie fetita. "A fost mai mult bolnava in perioada in care trebuia sa mearga la gradinita. O duceam o zi, doua si dupa aceea nu o mai ducea o saptamana, pentru ca nu putea sa respire, obosea repede. Din cauza asta nu a fost pregatita de scoala. Insa nici cei de la gradinita nu s-au prea ocupat de ea. Din cauza ca era bolnavioara o lasau sa deseneze mereu, nu au pus-o sa faca exercitii mai grele, care sa o pregateasca pentru clasa I", spune Alexandrina Minciu. Insa scoala a fost luata foarte in serios. Tatal fetitei ne-a spus cum, pentru a nu pierde ore si a putea recupera, au dus-o de multe ori la scoala chiar daca era bolnava. Si, chiar daca i-a fost mai greu, spre sfarsitul anului scolar a ajuns aproape de nivelul celorlalti copii din clasa. "Are foarte multa vointa, este o luptatoare", mai spune bunica Theodorei. Micuta intervine, spunand ca, chiar daca parintii nu i-ai fi spus ca este bolnava tot si-ar fi dat seama. "Mi-am dat seama, oricum, pentru ca obosesc repede si vedeam ca ma duc mereu la doctor. Nu-mi mai este frica de medici, numai de injectii ma mai tem", spune Theodora zambind.Sperantele unei inimioare bolnaveViitorul si-l imagineaza frumos. Nici nu se gandeste ca n-o sa fie bine si sanatoasa. Singurul ei vis este sa devina medic veterinar, pentru a putea ajuta animalele bolnave, dar in special pe cele fara stapan. Devine foarte serioasa cand vorbeste despre asta. Se vede clar ca viata bietelor animale este foarte importanta pentru ea. "Cand o sa fiu mare o sa fiu veterinar ca sa ajut animalele bolnave. Si o sa-i ajut si pe tata si pe mama pentru ca ii iubesc foarte mult", viseaza micuta. Prezent la discutie, Liviu Minciu, tatal Theodorei o priveste pe fiica sa cu ochii in lacrimi. "Nu tradeaza nici o clipa ca este bolnava. Nici fizic, dar nici psihic. O plimbam in parc, intr-o zi si ne tot urmarea un domn. La un moment dat ne-a oprit si ne-a zis ca este profesor de gimnastica. M-a intrebat daca nu vreau sa o inscriu si pe fetita mea. Mi-au dat lacrimile si i-am spus ca Theodora are deja doua operatii la inima. Cateodata noi nu mai avem putere, nu mai stim ce sa facem. Insa, ne uitam la ea si o vedem cat de increzatoare este si ne da forta pentru a lupta in continuare, pentru a fi tari", povesteste Liviu Minciu. Barbatul ne mai spune despre fetita lui ca este foarte sociabila, ca se apropie repede de oameni si ca ii place compania acestora. Prieteni si-a facut si in spital, unde a stat destul de mult timp, insa acesta este un subiect dureros pentru toti. "Am cunoscut un baietel la Timisoara. Avea sase ani si a fost operat in aceeasi zi cu Theo a noastra. Din pacate, el nu a supravietuit. Ma imprietenisem cu tatal lui si am vorbit mult. Nici nu vreau sa-mi imaginez asa ceva", ne spune, aproape plangand, tatal Theodorei. Astfel de povesti, despre copii impovarati cu necazuri de la varste foarte mici ar trebui sa fie un exemplu pentru noi toti. Sa invatam sa traim, sa simtim si sa fim multumiti numai pentru ca suntem sanatosi. Cel mai frumos lucru l-a spus, evident, tot fetita de opt ani care se lupta ca sa traiasca. "Vreau pentru toti, exact ceea ce-mi doresc ei mie, adica fericire si sanatate", spune Theo, despre cei care nu au ramas impasibili la strigatul ei de ajutor.