Andrei Popa, surprins de numirea sa ca director general al CN APMC „Pe domnul Banias nu l-am reprimit în echipă. Domnul Banias a fost în echipă"

Numit la conducerea CN Administraţia Porturilor Maritime SA Constanţa în urmă cu mai bine de o lună, Aurelian Andrei Popa s-a ferit să dea ochii cu presa. În primul interviu acordat unei publicaţii, Popa a vorbit despre planurile sale la CNAPMC, despre experienţa sa profesională, dar şi despre Africa, un continent în care şi-a petrecut o perioadă din viaţă.

Cine este Andrei Aurelian Popa?

Sunt născut în 1961, am fost numit pe 21 ianuarie preşedinte al Consiliului de Administraţie şi director general al CN APM SA Constanţa. Am o experienţă de aproape 30 de ani în industria shipping-ului, aici incluzând şi activităţile portuare. Expertiza şi cunoştinţele pe care le am le-am dobândit în această perioadă. Cred că au constituit elemente importante în ceea ce priveşte nominarea în această funcţie. Începând din 1984 am activat în cadrul societăţii Navrom Constanţa. Am navigat pentru o perioadă de 8 ani, după care am decis să rămân la uscat şi, aşa cum v-am spus, am continuat totuşi activitatea în acest domeniu, pentru o perioadă în cadrul Navrom, departamentul chartering, după care, odată cu ceilalţi care au decis să înceapă activităţile în domeniul privat, şi eu m-am orientat spre domeniile unde expertiza şi cunoştinţele mele ar fi fost considerate necesare. Împreună cu colegi din Navrom Constanţa am constituit la un moment dat, cred că în 1992, A1 Team Chartering, o societate comercială, după care a urmat o perioadă de doi sau trei ani în care am fost director al East Chartering, după care am decis să îmi continui activitatea în cadrul grupului A.P. Moller Maersk şi am creat agenţia Maersk România, cu sedul în Bucureşti. Ulterior, am venit în Portul Constanţa, unde am creat o altă societate în cadrul grupului Maersk, şi anume A.P. Moller Terminals România şi am dezvoltat un terminal mic de containere în Constanţa Sud Agigea. A urmat o perioadă în care am lucrat în afara ţării pentru grupul Maersk, m-am reîntors în România şi pentru doi ani am fost directorul Chimpex SA, un operator portuar privat din Portul Constanţa, de unde am plecat pentru alţi doi ani în cadrul societăţii Min-Metal SA, unde am îndeplinit atribuţiile funcţiei de director general. În ceea ce priveşte aspectul educaţional, lăsând la o parte şcoala primară, gimnaziul şi liceul, pe care le-am făcut în Brăila, am urmat Institutul „Mircea cel Bătrân", pe care l-am absolvit în 1984, după care am obţinut certificatul de professional management în 1998 în cadrul cursurilor organizate de cei de la Open University din Marea Britanie. O perioadă foarte intensă de programe educaţionale am parcurs după ce am început colaborarea cu grupul A.P. Moller Maersk, pentru că trebuie să recunosc că au un program foarte intens de pregătire a personalului, şi în special a managerilor, diverse cursuri de finance, de human resource, de management operaţional, management al corporaţiei şi, cel mai complex, desfăşurat pe o perioadă de doi ani cu Lloyd's Maritime Academy, de management portuar.

Aţi trecut din mediul privat, unde bănuim că aveaţi un câştig destul de bun, la stat, cu un salariu de bugetar. Cum se simte diferenţa?

Este clar că se simte. Mă amuz puţin că aţi spus că am trecut la stat. Nu stau, exact (râde). A fost o glumă. Este adevărat, după 20 de ani petrecuţi în mediul privat, după o lungă chibzuinţă, este adevărat, am decis să accept această provocare. Vă spun sincer că justificarea, foarte pe scurt, ar fi următoarea: sunt cunoscut drept o persoană cu un spirit critic destul de dezvoltat. Vreau să lămuresc un lucru. Când vorbesc de spirit critic dezvoltat, vreau să vă spun că încep să-l aplic cu mine. Acesta este modul în care m-am format să mă concentrez pentru obţinerea performanţei. Dat fiind spiritul critic şi modul critic în care apreciam diverse aspecte pe care le sesizam în societatea românească şi cu precădere în domeniul în care îmi desfăşuram activitatea, revin şi spun că am considerat această posibilitate de a prelua poziţia oferită în cadrul CN APM SA drept o provocare, dar şi o şansă de a contribui activ la implementarea unor idei pe care le consideram capabile să eficientizeze şi să îmbunătăţească activitatea societăţii în care lucrez acum. Şi pot să mai fac aici o completare: dacă nu aş fi acceptat această ofertă, cred că spiritul meu combatant ar fi avut de suferit prin faptul că autenticitatea observaţiilor pe care le făceam în mod critic ar fi devenit oarecum umbrită de ipocrizie, în sensul că este foarte uşor să stai pe margine şi să critici pe cineva care încearcă să performeze. Mai dificil este să fii capabil să demonstrezi că eşti capabil să performezi bine, eficient.

Numirea a fost surprinzătoare, pentru că nu se auzise despre dumneavoastră, nu eraţi printre numele vehiculate pentru şefia Portului, nu eraţi cunoscut în vreun partid. Cine v-a susţinut?

Surprins am fost şi eu când am fost nominalizat pe funcţia asta, şi v-o spun cu toată sinceritatea. De asemenea, cu toată sinceritatea spun că, fără doar şi poate, eram conştient că sunt probabil pe listă candidaţi mai mulţi, cum s-a întâmplat întotdeauna şi cum mi se pare firesc să se întâmple. Nu cunosc numele lor pentru că într-un fel sau altul ar fi fost un aspect pe care îl constaţi după ce are loc nominarea. Nu are loc să te întrebi ce se întâmplă, fiind, să zicem, zece candidaţi. Este pierdere de timp. După ce nominarea are loc, ştii exact despre ce se întâmplă. Am spus că şi eu am fost surprins, dar m-a onorat. Nu ştiu cine m-a susţinut. Trebuie să mă fi susţinut cineva, dar nu ştiu pentru că nici nu pot afla lucrurile astea. Este limpede că există entităţi şi instituţii unde o asemenea decizie este luată. Este categoric. Cine anume m-a susţinut, bănuiesc că cei care m-au nominat. Dar acest lucru nu mă obligă decât la un singur aspect pe care vreau să-l clarific acum: la o performanţă care să-mi facă şi mie onoare, bineînţeles, şi care să-i facă pe cei care m-au nominat să nu fie dezamăgiţi.

Se aude că o cunoşteaţi pe doamna ministru Anca Boagiu sau că dumneaei vă cunoştea şi că această relaţie personală anterioară a avut o greutate în numirea dumneavoastră.

Vă dau cuvântul meu de onoare că pe doamna ministru Boagiu am văzut-o pentru prima dată în viaţă faţă în faţă în preziua nominării mele în această poziţie. În preziua sau, dacă nu mă înşel, cu două zile înainte. Ca să nu risc o eroare neintenţionată, nu avem vreo relaţie anterioară momentului în care am fost nominat. Cu acest om nu m-am întâlnit, nu am discutat, nu m-am văzut, vorbesc în condiţiile astea, că aşa pot spune că am văzut-o la televizor, că nu trăiesc sub pământ. Deci, nu ne-am văzut, nu am discutat, nu ne-am întâlnit, decât cu ocazia acestui eveniment şi era firesc. Am fost contactat, ne-am întâlnit, eu mi-am expus punctele de vedere în ceea ce priveşte viziunea mea despre cum m-aş implica în asigurarea obligaţiilor care devin fireşti în această poziţie şi atât.

Sunteţi membru de partid? Se ştie că şefia Portului aparţine PDL-ului. Plătiţi cotizaţie?

Nu sunt membru de partid, nu plătesc cotizaţie şi sunt foarte bucuros că sunt un actor în acest episod în care s-a creat un precedent şi anume că Administraţia Porturilor Maritime este condusă de cineva a cărui independenţă faţă de aspectele politice sau de partid este binecunoscută de toată lumea. Primul şi ultimul partid în care într-adevăr am fost înscris a fost Partidul Comunist Român. Dar nu mi-am văzut niciodată carnetul de partid. Nu vreau să spun cum spun alţii că era o obligativitate ca să navighezi, dar vă spun sincer că nu am motive pentru care să-mi fie ruşine că am fost în PCR.

Dar, ştiind că până acum a fost o funcţie politică, nu vă este teamă că la un moment dat cineva din partid o să se lupte pentru acest scaun? În acest context, cât credeţi că veţi rezista pe acest post?

Eu consider că această poziţie nu este o funcţie politică. După mintea mea şi după înţelegerea mea, după ceea ce constat că am de făcut ca atribuţiuni, nu îţi cere cunoştinţe sau abilităţi politice, ci îţi solicită să fii un profesionist bun. Sunt multe probleme în Port. Dacă până acum numirile erau făcute având în vedere criterii politice, acesta este un aspect pe care ar trebui să şi-l însuşească drept responsabilitate cei care au făcut aşa până acum. Din punctul meu de vedere nu cred că a fost bine. De asemenea, vreau să se consemneze că nu neg a priori că cineva care a fost numit politic nu ar fi avut deloc calităţi. Nu este corect să spunem aşa ceva. Dacă criteriul politic era cel care cântărea greu la o numire de genul acesta, din punctul meu de vedere, este o greşeală. Cât voi rezista? Ar trebui să rezist atât timp cât demonstrez că sunt capabil să îmbunătăţesc activitatea acestei societăţi, să o optimizez, să o eficientizez şi să aduc beneficii Portului Constanţa, partenerilor comerciali ai APMC, comunităţii, acestui oraş, acestei regiuni şi, nu în ultimul rând, naţiunii. Suntem o entitate în care acţionarul majoritar este statul român. Scopul principal al oricărei societăţi comerciale este să aducă beneficii acţionarilor ei. Cât va fi? Nu ştiu... totul este efemer pe lumea asta.

Aţi ajuns la conducerea companiei imediat după un scandal. În urma acelei situaţii, Ioan Bălan, directorul general, a fost demis, Eugen Bogatu, directorul de la Domenii Portuare, a fost închis... Cum se resimte?

CN APMC este o companie cu o reputaţie binecunoscută. Categoric, fiecare angajat al ei trebuie să fie responsabil pentru faptele sale şi să depună toate eforturile, indiferent în ce ipostază este, ca prin faptele pe care le întreprinde să nu lezeze imaginea şi numele societăţii. Oricum, acest lucru nu se poate întâmpla prin faptele unui om şi bănuiesc că există înţelepciunea să nu blameze societatea pentru faptele unui om. Revenind la momentul acela, eu doresc să spun că nu am căderea şi nu există o legitimitate a mea ca, în mod oficial, să mă pronunţ într-un mod sau altul. Mai am un principiu, după care totdeauna m-am călăuzit. Vreau să ştiu care este situaţia unei societăţi atunci când preiau conducerea ei, dar asta numai cu scopul de a-mi putea prioritiza anumite acţiuni pe care le întreprind, în sensul de a-mi îmbunătăţi situaţia, nu cu scopul de a merge sau a discuta trecutul dintr-o poziţie de justiţiar. (...) în spatele meu a fost ceva. Nu mă pot pronunţa. Prin activitatea mea, sper să nu lezez cu nimic imaginea societăţii.

În scandalul la care am făcut referire a fost implicat şi numele lui Emil Banias, directorul tehnic al companiei. L-aţi reprimit în echipa de conducere zilele acestea...

Pe domnul Banias nu l-am reprimit în echipă. Domnul Banias a fost în echipă. În momentul în care eu am acceptat această poziţie dânsul era în concediu. Eu nici măcar nu aş fi putut să iau o decizie în privinţa dânsului în perioada în care era în concediu. La momentul acesta, a revenit din concediu şi este directorul tehnic care ocupă legitim această funcţie în CN APM SA. Ca să fiu mai precis, oricare dintre directorii pe care îi am în echipă pot fi schimbaţi dacă constat o eficienţă scăzută a prestaţiei lor sau dacă consider că pentru binele societăţii este nevoie să apelez la serviciile unui alt profesionist, care demonstrează în mod obiectiv că performează mai bine decât cei iniţial nominaţi. Repet, la momentul în care discutăm, dânsul este un membru al echipei manageriale.

Întreaga situaţie a fost văzută ca o reconfirmare a lui Emil Banias pe funcţie. Făcea parte din echipa lui Bălan, numele lui a apărut în acel dosar. Nimeni nu se aştepta să mai apară la Port.

Din echipa domnului Bălan făceau parte şi 97% dintre angajaţii CN APM SA.

Ne referim la echipa de conducere...

Acesta nu este un criteriu suficient pentru mine şi sper ca niciodată să nu demonstrez că voi reacţiona diferit.

Dar mai este o problemă. Este cunoscut faptul că Ioan Bălan este prietenul şi partenerul de afaceri al senatorului Mircea Banias. Emil Banias este fratele său şi a făcut parte din conducere pe vremea lui Bălan. Nu îl simţiţi pe directorul tehnic „în coastă", mai ales că se cunoaşte faptul că senatorul Banias a ţinut să-şi impună oamenii la Port?

Dacă este aşa cum spuneţi, vă asigur că nu îl simt şi că ignor jocurile de genul acesta. Eu mă concentrez la priorităţile pe care le are societatea şi sunt destule. În momentul în care să presupunem că ceea ce mi-aţi spus se va manifesta flagrant şi voi concluziona că munca mea este împiedicată de aspecte de genul acesta, atunci sigur voi lua şi eu o decizie.

Adina Baz, directorul de Domenii, a cerut schimbarea din funcţie. Ce s-a întâmplat?

A fost o solicitare a doamnei Baz, din motive personale, să ocupe o altă funcţie, de economist în cadrul CN APMC. Aceste motive, indiferent dacă le cunosc sau nu, nu le voi divulga, pentru că mi-e imposibil să o fac. Am dat curs solicitării dânsei, o consider un profesionist şi totdeauna va fi un potenţial membru al echipei manageriale cu care lucrez.

Care este relaţia dumneavoastră cu fraţii Cristian (n.r. vicepreşedintele CJC) şi Valentin Darie? Sunteţi rude, aşa cum se aude?

Niciuna. Nici la a milioana, trilioana spiţă nu există.

Sunteţi prieteni, vă cunoaşteţi?

Ne cunoaştem, dar nu suntem prieteni. Nu petrecem timp împreună, nu frecventăm aceleaşi locuri. Ne întâlneam ocazional acum 10-15 ani când îmi cumpăram o garnitură la maşină sau altceva. Era inevitabil, că intram intr-un magazin în care oamenii pe care i-aţi menţionat erau la tejghea şi nu aveam cum să îi evit.

Ne-aţi spus că aţi fost plecat în străinătate, dar am auzit că aţi petrecut ceva timp prin Africa. Pentru noi, Africa este un subiect exotic. Avem oameni care pleacă prin Brazilia, dar în Africa nu prea pleacă nimeni de plăcere.

Bănuiesc că şi Brazilia este un loc frumos. Dar în Africa, este adevărat, am petrecut cea mai lungă perioadă. Africa este incitantă. Cred că de-aia mulţi dintre noi ne uităm la Discovery şi citim. Cred că pot vorbi despre multe lucruri frumoase şi lucruri bune pe care le-am întâlnit acolo. Bineînţeles, sunt şi amintiri care provoacă poate emoţii şi de altă natură. Africa este un loc cu un potenţial uriaş şi tocmai de aceea sunt proiecte şi vor fi întotdeauna proiecte de investiţii substanţiale acolo. Am avut şansa să mă ocup de unul dintre ele lucrând pentru grupul A.P. Moller Maersk. Da, sunt şi multe lucruri atipice sau poate diferite. Cultural, dar şi de viaţa de zi cu zi. Pot spune cu certitudine un lucru: experienţa mea a avut mult de câştigat în urma timpului petrecut acolo.

În ce ţări africane aţi fost?

Benin, Niger, Burkina, Togo.

Cât aţi stat acolo?

Peste doi ani.

Ce mâncare tradiţională aţi încercat şi v-a impresionat?

(râde) Toate mâncărurile tradiţionale de tip chinese food care există. Îmi aduc aminte că deja o prezenţă substanţială a comunităţii chineze o întâlneai şi acolo şi m-am bucurat, pentru că mie îmi place mâncarea chinezească.

Dar cum este mâncarea africană?

Mi-e greu să descriu, pentru că nu am aflat exact cum se face. Când ţi-e foame e în regulă. Nu ştiu dacă în esenţă mâncarea este diferită. Diferă modul în care se prepară, dar ceea ce numit noi mâncare cu carne de pui sau cu carne de porc au şi ei. Având în vedere vegetaţia luxuriantă de acolo, ele pot fi gătite în fel şi fel de alte combinaţii. În rest, preferam mâncarea chinezească, pe cea libaneză, care este deosebită şi sănătoasă. Clar, erau câteva aspecte de care trebuia să ţii cont acolo. Adică să nu fim ipocriţi şi să nu o spunem. Mi-aduc aminte că am avut un coleg danez, care s-a îmbolnăvit şi nu am putut să-l repatriem, adică totul a avut o evoluţie atât de rapidă încât, din nefericire, tragedia cea mai mare s-a petrecut. Nu ai cum să controlezi. Malaria există, fel şi fel de alte boli există, posibilitatea ca marea variaţie de insecte de acolo să inducă o formă mai gravă există şi atunci trebuie să fii precaut. Mulţumesc lui Dumnezeu că nu am avut nicio problemă. Mi-aduc aminte că ultimul test de malarie l-am făcut cu jumătate de oră înainte de a urca în avion. Cred că depinde foarte mult şi de construcţia şi dotarea nativă a organismului. Sunt unii oameni care iau aceleaşi măsuri de precauţie, fac aceleaşi vaccinuri şi nu funcţionează. Eu sunt născut pe malul Dunării şi sunt obişnuit cu ţânţarii.

Dar ce băuturi speciale aţi încercat? Am citit, spre exemplu, că în Africa se face vin de cacao.

Nu am băut în viaţa mea. Îl prefer pe cel din struguri. Datorită faptului că aceste ţări au o strânsă legătură cu Franţa, recunosc cu mare plăcere, am avut parte de o varietate foarte largă de vinuri franţuzeşti. Lăsând gluma la o parte, chiar şi apa îmbuteliată o fierbeam. Beam ceaiuri. Curiozitatea este mare, dar nu am încercat niciodată.

Cum sunt africancele?

Ei, în general, sunt oameni plini de viaţă şi este adevărat ce se spune, că percepţia lor faţă de viaţă este poate un pic mai orientată spre aspectul trăirii momentului. Sunt oameni fericiţi, cu siguranţă. Cel puţin, asta am constatat eu.