MAE salută finalizarea procedurilor parlamentare de adoptare a Legii pentru acceptarea jurisdicţiei obligatorii a Curţii Internaţionale de Justiţie 5 februarie 2015

MAE salută finalizarea procedurilor parlamentare de adoptare a Legii pentru acceptarea jurisdicţiei obligatorii a Curţii Internaţionale de Justiţie

 

 

MAE salută adoptarea astăzi, 5 februarie 2015, cu unanimitate, de către Senatul României, în calitate de camera decizională, a proiectului de lege, iniţiat de Ministerul Afacerilor Externe, privind acceptarea jurisdicţiei obligatorii a Curţii Internaţionale de Justiţie.

 

Ministrul afacerilor externe Bogdan Aurescu, care a luat parte la dezbaterile din 4 februarie 2015, din Senatul României, asupra acestui proiect, a subliniat în intervenţia să avantajele de care va beneficia România prin formularea unei declaraţii de acceptare a jurisdicţiei obligatorii a organului principal judiciar al ONU.

 

Astfel, Bogdan Aurescu a arătat că proiectul de lege reflectă poziţia constanţa a României de a se întemeia necondiţionat, în relaţiile sale externe, pe respectul dreptului internaţional. „Principiul supremaţiei dreptului în relaţiile internaţionale se află în centrul acţiunii de politică externă a României, care îşi afirmă constant voinţă de a se comportă că un subiect responsabil pe scenă internaţională. Pentru România, respectarea dreptului internaţional nu este doar o coordonată esenţială a politicii externe, ci o valoare în sine.  […] Formularea unei astfel de declaraţii prezintă pentru România avantajul esenţial de a reafirmă faptul că România îşi întemeiază conduită în relaţiile internaţionale pe respectarea strictă a dreptului. De asemenea, reprezintă un act de susţinere fermă a conceptului de „justiţie internaţională”, al cărui exponent principal este Curtea Internaţională de Justiţie”, a declarat ministrul afacerilor externe.

 

De asemenea, şeful diplomaţiei române a evocat relaţia României cu instanţa de la Haga, amintind importantă hotărârii Curţii în cazul Delimitarea Maritimă în Marea Neagră (România c. Ucraina). Din această perspectiva, Bogdan Aurescu a afirmat, în intervenţia să de ieri din plenul Senatului: „ziua de astăzi (4 februarie - n.n.) este extrem de apropiată de un moment important: ieri, 3 februarie, s-au împlinit 6 ani de la pronunţarea de către Curtea de la Haga a hotărârii în cazul „Delimitarea maritimă în Marea Neagră (România c. Ucraina)” – o hotărâre echitabilă şi în deplină conformitate cu normele de drept relevante, un succes al diplomaţiei române. România a dobândit aproximativ 9700 km pătraţi de platou continental şi zona economică exclusivă, singură extindere de drepturi suverane şi jurisdicţie suverană ale României din ultimul secol”.

 

În încheiere, Bogdan Aurescu şi-a exprimat încrederea în imparţialitatea şi profesionalismul Curţii, subliniind că acceptarea jurisdicţiei obligatorii a Curţii Internaţionale de Justiţie reflectă interesele de politică externă ale României.

 

Informaţii suplimentare

 

Proiectul de lege privind acceptarea jurisdicţiei obligatorii a Curţii Internaţionale de Justiţie a fost adoptat de către Senatul României, în calitate de camera decizională, cu unanimitate.

                                                          

Iniţiativa referitoare la posibilitatea acceptării de către România a jurisdicţiei obligatorii a CIJ a  fost lansată cu ocazia Reuniunii la Nivel Înalt pe tema statului de drept, desfăşurată la New York în septembrie 2012, când ministrul afacerilor externe Titus Corlăţean a anunţat demararea unei campanii de consultare publică pe această tema. Dezbaterea a luat formă unor conferinţe organizate de Ministerul Afacerilor Externe la Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti (4 februarie 2013), Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj (29 martie 2013), Universitatea Transilvania din Braşov (12 aprilie 2013) şi Universitatea Lucian Blaga din Sibiu (31 mai 2013). Ultimul eveniment din această serie, desfăşurat la 14 iunie 2013 la Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti, a beneficiat de prezenţa preşedintelui Curţii Internaţionale de Justiţie, Peter Tomka, în calitate de invitat de onoare – fiind pentru prima oară când un preşedinte în exerciţiu al Curţii a vizitat România.

 

Consecinţă directă a depunerii declaraţiei este reprezentată de înlesnirea accesului la jurisdicţia Curţii Internaţionale de Justiţie, permiţând soluţionarea unor eventuale diferende într-un interval de timp rezonabil, în deplină concordanţă cu dreptul internaţional, în relaţia cu statele care au formulat declaraţii asemănătoare. De asemenea, acest act va oferi posibilitatea de a reconfirmă în plan internaţional angajamentul României pentru statul de drept şi respectul dreptului internaţional în general şi demonstrează, odată în plus, încrederea părţii române în capacitatea uneia dintre cele mai importante instanţe internaţionale, organ principal al ONU, de a pronunţă soluţii echitabile, fundamentate pe normele şi principiile de drept internaţional – după ce, în 2004, România a sesizat CIJ în cazul privind Delimitarea maritimă în Marea Neagră (România c. Ucraina) (sesizarea fiind realizată, la acel moment, în baza unei clauze speciale prevăzute de un acord româno-ucrainean).

 

Formularea declaraţiei nu presupune eliminarea etapei negocierilor la nivel bilateral – dacă părţile convin să folosească acest mijloc de soluţionare a diferendelor. Nu împiedică, prin urmare, dialogul între părţile la diferend – dimpotrivă, l-ar stimula în direcţia soluţionării diferendelor pe baza regulilor de drept internaţional. De asemenea, posibilitatea formulării de rezerve, precum şi de a modifică sau retrage declaraţia în orice moment reprezintă mecanisme flexibile de protejare a intereselor părţii române.

 

Având în vedere ecoul public pozitiv al iniţiativei, rezultat în urmă dezbaterii publice, Ministerul Afacerilor Externe a elaborat un proiect de lege pentru acceptarea jurisdicţiei Curţii, cu consultarea tuturor autorităţilor române relevante. Proiectul de lege are că obiect formularea unei declaraţii, în temeiul articolul 36 alineatul (2) din Statutul Curţii Internaţionale de Justiţie, prin care România acceptă să supună jurisdicţiei Curţii toate diferendele juridice care ar apărea în raporturile sale cu un alt stat, cu condiţia că acesta din urmă să fi acceptat, printr-o declaraţie asemănătoare, această jurisdicţie. Declaraţia formulată de România exceptează anumite domenii de la jurisdicţia obligatorie a CIJ, în vederea protejării unor interese considerate importante.

 

Până în ianuarie 2015, 71 de state au recunoscut jurisdicţia Curţii printr-o astfel de declaraţie (afectată sau nu de rezerve). Între acestea, 22 de state sunt membre ale Uniunii Europene (Austria, Belgia, Bulgaria, Cipru, Danemarca, Estonia, Finlanda, Germania, Grecia, Ungaria, Irlanda, Italia, Luxemburg, Lituania, Malta, Olanda, Polonia, Portugalia, Slovacia, Spania, Suedia, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord). Între statele UE, doar 6 state nu au depus, încă, această declaraţie: Republica Cehă, Croaţia, Franţa, Letonia, România, Slovenia.