Pentru perioada Paştelui
informaţii utile, tradiţii, program magazine
23:48 22 09 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Sănătate Cum trebuie să ne tratăm după un accident cerebral

ro

05 Apr, 2015 00:00 1313 Marime text
De cele mai multe ori, debutul unui accident vascular cerebral este un eveniment dramatic în viaţa unei persoane, indiferent dacă este în plină activitate profesională sau spre vârsta a treia:  pacientul îşi poate pierde cunoştinţa şi intră în comă, simte că îi amorţeşte o jumătate de corp, are dureri de cap sau stare de vomă, nu îşi mai poate controla membrele (mâna şi piciorul de aceeaşi parte corpului). Cei care reuşesc să treacă de acest episod trebuie să ştie cum să-şi gestioneze viaţa, pentru că o astfel de problemă trebuie tratată ca atare.

Potrivit www.webclinic.ro, incidenţa crescută a acestei afecţiuni neurologice este asociată unor factori de risc specifici vieţii moderne: hipertensiunea arterială, diabetul zaharat, cardiopatia ischemică, fumatul, obezitatea, sedentarismul, consumul crescut de alcool şi cafeină şi stresul. Accidentele vasculare generează un număr foarte mare de persoane cu dizabilităţi. Pentru sechelele după accidentele vasculare, în special pentru hemipareze, există tratamente de recuperare eficiente, care pot reduce considerabil consecinţele nefaste ale acestei afecţiuni.

Practic, ce se întâmplă în creier atunci când se întâmplă un accident vascular ? O porţiune din ţesutul cerebral nu mai este irigată cu sânge, prin înfundarea unei artere (în cazul trombozelor sau emboliilor), producând un accident vascular ischemic, sau prin ruperea ei, în cazul unui accident vascular hemoragic. Ca urmare, neuronii cerebrali sunt distruşi şi nu-şi mai pot exercita funcţiile biologice. Un accident vascular este o urgenţă medicală şi, de aceea, pacientul trebuie să beneficieze de o intervenţie medicală rapidă care poate limita zona de ţesut cerebral distrusă şi previne apariţia unor complicaţii.

După externare din secţia de neurologie sau terapie intensivă, când pacientul este stabil hemodinamic, se începe terapia de recuperare deoarece cu cât o începem mai precoce şi o facem mai susţinut, sechelele pacientului sunt mai reduse.

 Ce se urmăreşte prin terapia de recuperare

Aceasta urmăreşte refacerea totală sau parţială a funcţiilor motorii sau senzitive afectate, cu scopul dobândirii autonomiei funcţionale a pacientului, adică acesta să nu mai fie dependent de ajutor pentru activităţile de îngrijire zilnică: îmbrăcat, spălat, mers la toaletă, mâncat şi mers. Acest tratament vizează şi susţinerea psihoemoţională a pacientului, pentru că mulţi suferă de anxietate sau depresie şi le este greu să se integreze socioprofesională. Recuperarea poate dura de la câteva luni până la întreaga viaţă, dar câştigurile motorii majore se obţin în primele 12 luni de la accidentul vascular cerebral. Unii pacienţi recuperează practic integral deficitul, însă majoritatea rămân cu sechele motorii, senzitive sau cognitive toată viaţa, în funcţie de severitatea leziunilor suferite şi de terenul biologic al fiecăruia.

Terapia de recuperare valorifică capacitatea de adaptare funcţională şi de regenerare a creierului, numita neuroplasticitate, în sensul ca unele funcţii pierdute ale unor regiuni corticale pot fi preluate de alte regiuni, indemne, în urma unui tratament de specialitate, susţinut.

Kinetoterapia sau gimnastica medicală reprezintă demersul fundamental în tratamentul de recuperare. Pacientul trebuie să înveţe să-şi mobilizeze din nou membrele afectate, să-şi corecteze postura corpului, să îşi controleze cât mai bine echilibrul şi coordonarea. Asociat kinetoterapiei se recurge şi la alte proceduri ajutătoare cum ar fi electrostimularea, laserul, ultrasunetul, undele scurte, terapia cu câmpuri magnetice, aplicaţii locale de căldură, pentru a controla simptome ca durerea, redoarea articulară, spasticitate. Se recurge şi la medicamente neurotrofice, miorelaxante, antidepresive sau anxiolitice. Îngrijirea modernă a unui pacient sechelar după accidentul vascular se face cu ajutorul unei echipe complexe, coordonate de medicul de recuperare, care cuprinde kinetoterapeut, fizioterapeut, psiholog şi logoped (dacă pacientul are şi tulburări de limbaj). Susţinerea pacientului de către familie este esenţială în recuperare, atât pentru îngrijirea de zi cu zi a pacientului post accident vascular, pacient dependent, cu dizabilitate, cât şi pentru susţinere psihoemoţională a acestuia.

Alături de recuperare, pacientul trebuie să realizeze schimbări majore în stilul de viaţă, pentru a preîntâmpina o recidivă: să nu mai fumeze, să îşi controleze cât mai bine glicemia, dacă este diabetic, să îşi administreze regulat medicaţia pentru hipertensiune arterială sau pentru cardiopatie ischemică, să scadă în greutate, să reducă consumul de alcool sau de cafea.

Tratamentul de recuperare corect condus şi un stil de viaţă nou pot asigura pacientului o viaţă cât mai aproape de normal alături de familie.

Sursa: voceaconstantei.ro

Ti-a placut articolul?

Comentarii