De-ale iernii
Evenimentele iernii in Constanta
08:31 23 03 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

27 de ani de la tragedia navei Sadu. 15 oameni au murit în largul Portului Constanţa. Lista morţilor şi a supravieţuitorilor

ro

02 Dec, 2015 03:47 2285 Marime text
Tragedia cargoului Sadu va rămâne multă vreme în memoria constănţenilr. Era seara zilei de 2 decembrie 1988.
15 dintre cei 22 de membri ai echipajului cargoului Sadu au murit, după ce acesta s-a scufundat aproape de capul digului de nord al Portului Constanţa, sub ochii autorităţilor locale.

Povestea de început
Cargoul Sadu, cu un deplasament de 4737 tdw, a fost construit în Şantierul Naval Brăila, în anul 1976, şi a aparţinut fostei IEFM NAVROM Constanţa, Secţia I. În ultimul voiaj, a încărcat în Portul Constanţa 3025 de tone de cărbune cocsificabil, care trebuia descărcat la Galaţi.
Nava era scoasă din exploatarea normală şi nu efectua voiajuri internaţionale, fiind programată să intre în reparaţii capitale după marşul de la Galaţi. Conducerea Secţiei I a hotărât ca, până la intrarea în şantierul naval, nava să execute transporturi cu mărfuri solide şi vrac, pe relaţia Constanţa - Galaţi. Cargoul a părăsit Portul Constanţa la data de 26 noiembrie 1988, ora 20.00, şi a ajuns la destinaţie la data de 27 noiembrie 1988, ora 19.00. Pentru că avea actele de navigaţie expirate, specialiştii de la Registrul Naval Român - filiala Galaţi au inspectat nava la Galaţi la data de 30 noiembrie 1988. Atunci s-a certificat inspecţia ocazională, după care s-a permis vasului să efectueze un singur voiaj de la Galaţi la Constanţa, pentru reparaţii.

Începutul sfârşitului
În dimineaţa zilei de 1 decembrie, cargoul a plecat din Portul Galaţi, cu destinaţia Port Constanţa, în rada căruia a sosit şi a ancorat în seara aceleiaşi zile. Nava avea un echipaj compus din 22 de membri. Asigurarea vasului s-a efectuat cu ancora din bordul babord, cu 100 de metri de lanţ, la adâncimea fundului de circa 20 metri sub chilă. Locul de ancorare a fost ales de comandantul navei, fără să fie comunicat Căpităniei Portului Constanţa, dar a fost consemnat în jurnalul de bord al navei. Începând cu dimineaţa zilei de 2 decembrie, starea vremii s-a înrăutăţit, intensitatea vântului ajungând la forţa 5-6, iar valurile aveau 4-5 metri, ceea ce l-a determinat pe comandantul navei să solicite (la ora 11.20) aprobarea schimbării punctului de ancorare la adăpostul digului de Nord, în partea de Sud a acestuia. La ora 11.30, s-a primit aprobarea pentru intrarea în port şi s-au luat măsuri de pregătire a navei pentru această manevră. La ora 12.30, s-a constatat că poziţia navei s-a schimbat, fiind cu pupa apropiată la o distanţă de circa 200 de metri de digul de nord. În această situaţie critică, comandantul a ordonat pornirea maşinii „foarte încet înainte“ şi cârma „banda stânga“, dar motorul principal nu a pornit. A fost lansată şi ancora din tribord, timp în care s-a reuşit pornirea motorului. Au mai fost efectuate diferite încercări de îndepărtare a navei de dig, s-a ridicat ancora din babord şi s-a constatat că nici ancora din tribord nu menţinea nava într-o poziţie sigură, motiv pentru care şi aceasta a fost virată. La ora 13.15, nava s-a izbit de stabilopozii digului, abia acum fiind transmis primul mesaj de pericol. Loviturile repetate şi violente cu digul au provocat şapte găuri de apă în magaziile de marfă şi compartimentul-maşină ale navei, precum şi inundarea acestora. Nava s-a scufundat în intervalul 13.15 - 16.02, timp în care membrii echipajului, adunaţi pe puntea etalon, au făcut eforturi disperate să se salveze. Pe măsură ce nava se scufunda, oamenii au sărit în apă, dar 11 au murit înecaţi sau izbiţi de stabilopozii digului, iar patru au fost daţi dispăruţi şi nu au mai fost găsiţi niciodată. Numai şapte marinari au reuşit să se salveze.

Au murit:
Sergiu-Lucian Grigorescu, 45 ani – comandant,
Aurel Toma, 39 ani – şef-mecanic,
Adrian Preda, 25 ani – şef-timonier,
Vasile-Cristian Ceauşu, 26 ani – of. electrician,
Pavel Şerban, 37 ani – lemnar bord,
Laurenţiu Şeuleanu, 20 ani – marinar,
Dănuţ-Traian Helici, 27 ani – ofiţer mecanic (dispărut),
Iorgu-Sergiu State, 31 ani – ofiţer mecanic (dispărut),
Nicola Marian, 22 ani – of. mecanic stagiar,
Rotaru Dănuţ-Petruş, 32 ani – ofiţer maritim (dispărut),
Nicolae Bocai, 33 ani – şef-mecanic (dispărut),
Ştefan Gheorghiu, 40 ani – marinar,
Marius Gîrbă, 24 ani – electrician bord,
Negeatin Suliman, 30 ani – motorist,
Nicola Vasile, 35 ani – bucătar.

Au supravieţuit:
Sabin-Sorin Roibu, 34 ani – căpitan secund,
Mihail Gîdei, 24 ani – ofiţer punte,
Dumitru Simion, 27 ani – timonier,
Valeriu Pantelimon, 43 ani – aj. of. mecanic,
Artur Sahaghian, 21 ani – motorist stagiar,
Cetin Gani, 22 ani – motorist,
Ion Oprescu, 51 ani – strungar bord.

Sursa text şi foto: „Amintiri despre o flotă pierdută - Voiaje neterminate“, Constantin Cumpănă, Corina Apostoleanu, 2011, Constanţa, Editura Telegraf Advertising.
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii

  • Luci Banciu 03 Dec, 2015 00:19 Am fost acolo. Pe vremea aceea lucram la formatia de pompieri a Administraţiei Portului Constanța. Tin minte ca am ajuns primii acolo, mai era doar o masina a Capitaniei. Nava Sadu era cam la 20 metri de dig, marea era acoperită de păcură, era furtuna, echipajul era pe punte, strigau, erau disperati... In cateva minute nava a început să se izbească de dig, lucrurile s-au precipitat, unii oameni au cazut in mare, o priveliște îngrozitoare. Ne-am legat cu frâghii si am intrat in apa dupa ei. Eu am reusit sa scot trei...dintre care unul mort deja. Ulterior am auzit ca din cei doi pe care ii salvasem, unul murise la spital. Nu am aflat niciodată numele lor.