George Buricea ajută HC Dobrogea Sud şi ca antrenor, şi ca jucător „Handbalul este pasiunea vieții mele. Fac totul din suflet“

• La 41 de ani, George Buricea încă joacă pentru HC Dobrogea Sud, echipă la care e şi antrenor secund.
• Retras de pe teren în mai 2019, celebrul jucător a revenit asupra deciziei în toamna aceluiaşi an.
• Echipa de pe litoral a încheiat anul 2020 pe locul trei în campionat, având 12 victorii şi trei înfrângeri.

 

Sezonul 2020/2021 ar putea fi ultimul ca handbalist al lui George Buricea, cel care, plecat pe 42 de ani, încă evoluează pentru HC Dobrogea Sud Constanţa, pe lângă faptul că e antrenor secund la prima echipă şi principal la formaţia secundă şi la juniori.

La finele lunii mai 2019, după duelurile cu Dinamo din finala Ligii Naţionale, George a decis să pună stop carierei de jucător, cu două luni înainte de a împlini 40 de ani. În toamna aceluiaşi an însă, legendarul jucător al Constanţei a revenit asupra deciziei, la solicitarea antrenorului principal Djordje Cirkovic şi într-un moment delicat pentru echipă. În vara lui 2021 însă, George Buricea ar putea pune capăt definitiv carierei de jucător.

„E foarte greu să fii în formă la joc şi să și antrenezi“

„M-am lăsat la 40 de ani și uite că joc la 42! Nu mă așteptam să fac față, mai ales că sunt antrenor la juniori, la Divizia A și secundul lui Ciro la prima echipă. Am rămas și anul acesta pentru că echipa se făcuse, bugetul pentru transferuri era încheiat, Venți a plecat și nu puteam să stăm doar în Alex pe extrema stângă. Este foarte mult pentru mine. E foarte greu să fii în formă la joc şi să și antrenezi. Sper să mai rezist până în vară, pentru că e mult stres și efort fizic. Dar, dacă se va termina cu bine în mai - iunie, atunci a meritat. Nu vreau să mă plâng. Sunt fericit că fac totul cu plăcere. Handbalul este pasiunea vieții mele și, tot ce fac, fac din suflet”, a declarat George, pentru site-ul oficial al HCDS.

Teama de infectarea cu Covid-19

Ca toţi ceilalţi sportivi, liderul echipei de pe litoral a trecut printr-un an 2020 „cel puţin ciudat“, în condiţiile în care, din pricina pandemiei de coronavirus, s-a jucat fără spectatori şi numai pe teren neutru, sub formă de turnee, în prima ligă.

„Este foarte greu să te adaptezi la așa ceva, să joci meci de meci cu tribune goale, să joci practic pentru nimeni… Sigur, a fost și teama de virus. Au fost mulți handbaliști care au luat virusul, dar au avut simptome ușoare sau nu au avut deloc. Sportivii sunt mai puțin afectați. Personal, nu mi-a fost frică, dar a existat tot timpul teama asta, de infectare, și, din păcate, am fost obligați să jucăm chiar și fără jumătate de echipă. Cred că Turda este singura care a avut noroc să scape fără cazuri, alții, în schimb, nu s-au putut prezenta la meciuri și au pierdut cu 10-0”, a precizat George Buricea, potrivit sursei citate.

Dezamăgirea dublei cu Sporting

Anul trecut, handbalul a fost întrerupt în România din martie până în august, apoi a funcţionat fără spectatori. Turneul Final Four al Cupei României a fost programat iniţial la Constanţa, dar, după amânări, s-a ţinut în cele din urmă la Sfântu Gheorghe, HCDS jucând finala, pe care a pierdut-o în faţa lui Dinamo.

„Până la urmă, cât de blamată a fost federația, s-a găsit o soluție ca să jucăm. Handbalul a mers înainte. Noi am fost primii dintre sporturile indoor. Alte sporturi au început mult mai târziu. OK, este greu să mergi la turnee, să joci numai pe teren neutru, dar măcar s-a găsit o soluție și am jucat. Nu știu dacă este cea mai bună, dar este de salutat. Ne-am adaptat noilor condiții și am ținut steagul sus cu handbalul în 2020. La sfârșitul sezonului trecut, am prins cupele europene și ne-am îndeplinit obiectivul. Cea mai mare dezamăgire a mea este că nu am putut să trecem de Sporting Lisabona. A fost o dublă foarte bună, am făcut egal acasă și am pierdut la un gol acolo, după ce am condus până în minutul 50. Cred că am avut și ghinion. A fost la îndemâna noastră să îi scoatem pentru că i-am condus cu 4 goluri și acasă și la ei. Dar, când s-a tras linie, au fost cu un gol peste noi. Mare ghinion!”, a mai spus George Buricea.

Într-adevăr, în EHF European League, formaţia constănţeană a bătut la porţile grupelor, fiind eliminată greu de echipa portugheză Sporting Lisabona.

„Cel mai mult plâng după Malinovic“

Echipa de pe litoral a încheiat anul pe locul trei în campionat, având 12 victorii şi trei înfrângeri (cu Poli Timișoara, Dinamo și Potaissa Turda, la cel din urmă meci cu ardelenii HCDS fiind nevoităi să joace fără jumătate de echipă, din motive medicale).
„Pot să spun că a fost o jumătate de sezon bună, în care ne-am adaptat bine noilor condiții și am fost feriți de accidentări. Suntem pe locul 3 și avem șanse mari să ne îndeplinim obiectivele: să luăm o medalie și să jucăm un nou Final 4 în Cupă. Să sperăm că vom fi sănătoși și că ne vom ridica puțin nivelul de joc. Dinamo ne-a bătut greu, de două ori, Sporting ne-a eliminat la un gol. Am fost acolo, dar ne lipsește totuși ceva ca să fim pe primul loc. Sper să găsesc împreună cu Ciro acel ceva, care, deocamdată, ne lipsește. Cel mai mult plâng după Malinovic. Cu el în echipă, cred că am fi cîștigat cele mai importante meciuri. Dar a vrut să fie mai aproape de casă și a plecat în Ungaria. Ne lipsește foarte mult un jucător ca el la 9 metri”, a concluzionat George Buricea.

Sursa foto: HC Dobrogea Sud


Citeşte şi:

HC Dobrogea Sud Constanța
Legendarul George Buricea, la al 20-lea sezon european din cariera de handbalist!