Liderul de Opinie Fregată pregătită de regată?!

Ne aruncăm într-un război la cererea NATO, dar fără a avea cu ce... Trimiterea fregatei „Regele Ferdinand" într-un câmp de luptă, cu dotări minime de armament, se aseamănă situaţia de pe celelalte fronturi pe care am fost activi şi în care ne-am făcut de râs cu ARO-urile ce nu porneau sau cu transportoarele ce nu ofereau nicio protecţie militarilor.„CSAT a decis implicarea României în impunerea condiţiilor de respectare a embargoului cu fregata «Regele Ferdinand» şi cu doi ofiţeri de stat major din forţele navale. Asta înseamnă că România va participa cu 205 militari la bordul fregatei «Regele Ferdinand» şi cu doi ofiţeri de stat major, în total 207 militari, ofiţeri şi subofiţeri. În cel mai scurt timp, Guvernul trebuie să aloce resursa financiară necesară", a anunţat Traian Băsescu marţi seară, vorbind despre o sumă de 4,5 milioane de euro care va trebui aprobată de Executiv. Teoretic, fregata „Regele Ferdinand" este capabilă să execute manevre de luptă în toate cele trei medii, la suprafaţă, aerian şi sub apă. Cu o lungime de 148,2 metri şi o lăţime de 14,75 metri, fregata este dotată doar cu un tun super-rapid, instalaţii de lansare torpile destul de antice şi instalaţii de bruiaj pasiv, dar care nu sunt capabile să combată un atac în totalitate. Ce este mai nou pe fregată sunt cele nouă sisteme radar. Nava a intrat în componenţa flotei naţionale a României în septembrie 2004, după un scandal cu acuzaţii de dare şi luare de mită, caz care încă este anchetat în Marea Britanie, de unde a fost adusă nava.

Părerea unui expert

În încercarea de a afla adevărul despre capacităţile fregatei „Regele Ferdinand", am discutat cu o persoană care a făcut parte din sistem, comandorul (r) Nicolae Vlăduţoiu. Acesta a fost Şef Război Electronic, Şef Comunicaţii şi Informaţii în Marina Militară Română, apoi a fost mutat la Statul Major General ca şef Serviciu Supraveghere şi Avertizare în Centrul Operaţional de Conducere Militară şi a făcut parte din comisiile militare de expertiză în perioada 2001 - 2003, care au evaluat ofertele pentru achiziţionarea de nave second-hand. „Din punctul meu de vedere, era mai bună oferta Olandei, cu navele de tip «Korten Aer». Erau mai mici ca şi dimensiune şi mai eficiente pentru Marea Neagră. Achiziţionarea acestui tip de fregate F22 a fost o opţiune politică. Dacă era dotată cu armament, aşa cum era planificat în pasul doi de modernizare, care a fost amânat, ar fi putut defila pe lângă coasta Libiei fără niciun fel de probleme. Ar fi fost una dintre cele mai bine pregătite nave, dar, în condiţiile de faţă, poate executa un număr limitat de misiuni. Probabil că, în această misiune, «Regele Ferdinand» va avea de făcut doar acţiuni de supraveghere şi boarding, acţionând în eşalonul doi, de sprijin, la distanţă mare de forţele inamice, să nu devină o ţintă. Din punct de vedere militar, fregata noastră nu poate participa la astfel de misiuni în mod direct, fiind expusă, iar militarii ar fi condamnaţi la moarte sigură", a declarat comandorul.

Istoria fregatelor

Achiziţionarea celor două fregate second-hand a fost una cu cântec. Practic, firma britanica „BAE Systems", care a câştigat licitaţia, a cumpărat doua carcase de fregate de la „Royal Navy" cu 124.000 de euro bucata, le-a dotat cu motoare „Rolls Royce" identice cu cele folosite la avionul supersonic „Concorde", care tocmai fusese scos din serviciu. La acestea au mai fost adăugate sisteme minimale de luptă, astfel încât fregatele să poată participa la exerciţii NATO, chiar dacă nu la toată capacitatea. Toate acestea pentru 144 de milioane de euro. Compania care a dus la îndeplinire contractul, „BAE Systems", ar fi trebuit să asigure şi mentenanţa celor doua vase de luptă în baza unui contract de offset. Din păcate, acest contract nu a fost realizat decât în proporţie de 4%, ulterior fiind închis. Neîndeplinirea obligaţiilor din contract a fost posibilă datorită bâlbâielilor legislative din ţara noastră. Modernizarea fregatelor ar fi trebuit făcută în 2010, dar această operaţiune a fost amânată, din lipsă de fonduri, şi aşa se face că, şi la ora actuală, avem două conserve plutitoare la standarde NATO. La momentul achiziţiei lor, costul de mentenanţă la chei pentru o singură navă se ridica la aproximativ 3 milioane de lire pe an.

"Mărăşeşti" - dotat, dar vechi

De-a lungul anilor, bani buni s-au băgat în bătrânul „Mărăşeşti", care, la ora actuală, este cea mai dotată navă a Marinei Militare Române. Are la bord cam toate sistemele de arme la bord: tunuri, rampe de lansare pentru torpile, bombe antisubmarin, rachete antiaeriene. În anul 2001, a fost dotat cu un sistem integrat de comunicaţii la cele mai înalte standarde NATO. Ceea ce nu are „Mărăşeşti"-ul sunt calităţile de navigare ale fregatelor de tip F22, acestea din urmă putând să facă faţă cu uşurinţă furtunilor de pe mare de gradul 4, ceea ce nu se poate spune şi despre „Mărăşeşti", care ar avea un tangaj foarte mare. Concret, încă nu avem o navă, ca să nu vorbim de o flotă, capabilă să execute misiuni adevărate de luptă, şi nu de patrulare, pentru care să rupem de la gura bolnavilor 4,5 milioane de euro. Zona de embargo în care va patrula „Ferdinand" este la sud de Grecia, iar nava noastră va căuta ca nicio altă navă aflată sub restricţie să nu poată ajunge în porturile libiene, pentru a furniza armament trupelor lui Gaddafi sau dinspre Libia. „O navă militară poate face uşor acest lucru faţă de o navă comercială: o somează şi, dacă nu, trage", a explicat Băsescu. Întrebarea este cu ce armament va face acest lucru? Cu singurul tun aflat la bord? Vedetele purtătoare de rachete libiene, de producţie sovietică, vechi, dar modernizate, au posibilitatea să lanseze proiectile la o distanţă de 100 de mile marine, cu ghidaj laser, împotriva acestui sistem „Regele Ferdinand" neavând un sistem de apărare.

Unde se duc banii?

Un document guvernamental, prezentat duminică de MEDIAFAX, relevă că Executivul a cheltuit şi anul trecut peste 400.000 lei pentru cazarea în Bucureşti a consilierilor premierului Boc şi angajaţilor SGG, sumă comparabilă cu cea consemnată în 2009 şi dublă faţă de cea din 2008, când astfel de cheltuieli au fost efectuate pentru un număr de două ori mai mic de consilieri. Păi, normal că în acest ritm nu avem bani de nici unele, când prioritare sunt funcţiile, salariile şi diurnele aferente. Dacă jumătate din cei aproximativ 100.000 de euro ar fi fost redirecţionaţi spre înzestrarea armatei şi la fel s-ar fi făcut şi cu alţi bani, poate că acum nu ne-am mai fi făcut de ruşine că nu avem nave, nici avioane, tancuri sau blindate. În armată, de exemplu, din Statul Major General fac parte aproape 2.000 de oameni, pentru o armată de 60.000 de oameni, în timp ce în alte ţări de acest lucru se ocupă câteva zeci de militari.

http://lideruldeopinie.ro