Petru Popescu si-a lansat "Intoarcerea" la Mangalia

Carte la nisip

Unul dintre romanele sale, "Death of an Angel", a fost subiectul unui film regizat chiar de el, film care i-a avut in rolurile principale pe celebrii actori Robert Redford, Robert Duval si Sigourney Weaver

Duminica seara, in a treia zi a Targului "Carte la nisip", din Mangalia, a fost invitat cunoscutul scriitor american de origine romana Petru Popescu, venit din SUA special sa-si lanseze cea mai recenta creatie, ce poarta titlul "Intoarcerea". Popescu a plecat in America in anul 1973 si locuieste la Beverly Hills. Dupa ce a scris versuri si proza scurta, cunoscutul scriitor a demarat proiecte ample, si anume romane care s-au bucurat de mare succes. Din anii `80, a trecut la scrierea de scenarii, debutand si ca regizor al propriilor creatii. In limba engleza, Petru Popescu a scris romanele: "Before and After Edith", "The Last Wave". Un alt roman, "Death of an Angel", a ajuns si pe marele ecran si a fost regizat chiar de catre autor. Filmul a aparut in anul 1986 si i-a avut in rolurile principale pe cunoscutii actori Robert Redford, Robert Duval si Sigourney Weaver. Scriitorul s-a nascut la Bucuresti in 1944. A absolvit Liceul "Spiru Haret" in 1961 si a urmat cursurile Facultatii de Litere, sectia de limbi straine, pe care o termina in 1967 cu specialitatea "literatura comparata". In 1966 publica un volum de versuri intitulat "Zeu printre blocuri", salutat de criticul Paul Georgescu ca un debut citadin si inovator, dar atacat de critica regimului comunist ca influentat de stilul poeziei americane. Petru Popescu va continua cu povestiri (una dintre ele, "Moartea din fereastra", castiga premiul de proza al revistei de opozitie "Amfiteatru"), apoi, un an mai tarziu, a tiparit primul volum de proza scurta. Nimic nu anunta inca amplul roman "Prins", publicat in 1969, o descriere sincera si trista a generatiei "fara idealuri" si captiva comunismului. Cartea, realist-sociala pe fundalul unui Bucuresti degradat si totusi mitic, este un succes imediat. Anul urmator, in 1970, va fi publicat si romanul care-i aduce celebritatea nationala, "Dulce ca mierea e glontul patriei", pe tema patriotismului imposibil sub un regim comunist. Situatia este vazuta si analizata, de asemenea, din interiorul generatiei captive si fara idealuri. Urmeaza un alt volum de proza scurta, "Om in somn", dupa care romanul "Sa cresti intr-un an cat altii intr-o zi", o satira a vietii contemporane bucurestene, si "Sfarsitul bahic" in 1972. Desi "Prins" si "Dulce ca mierea e glontul patriei" au fost traduse imediat in limbile poloneza, ceha, slovaca, maghiara si germana, "Sfarsitul bahic", povestea unui tanar exclus din partid, este cartea care il introduce cu adevarat in Occident ca pe un fel de Milan Kundera roman, cartea fiind publicata simultan in Anglia si Suedia. In Romania, critica se polarizeaza: fostii detinuti politici ca Adrian Marino elogiaza citadinismul lui Petru Popescu, in timp ce acolitii lui Eugen Barbu il denigreaza. Scriitorul petrece parte din anii `71-`72 la Viena, ca bursier al premiului Gottfried von Herder. In 1973, face parte din echipa de ziaristi acoperind vizita dictatorului Ceausescu in America Latina si, vazand in "close-up" excesele dictaturii, se decide sa fuga. "Intoarcerea" lui Petru Popescu a fost lansata pe plaja din Mangalia, iar la eveniment au participat numerosi alti scriitori si reprezentanti ai presei constantene.