Termen astăzi în litigiu Recurs în dosarul BYA Invest SRL vs. UAT Tulcea, ajuns la Curtea de Apel Constanța

La Curtea de Apel Constanța are loc un nou termen de judecată, astăzi, 15 ianuarie 2026, în dosarul nr. 774/88/2025, în care BYA Invest SRL are calitatea de reclamant, iar Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Tulcea – Serviciul Impozite și Taxe este pârât. În cauză, reclamanta solicită suspendarea executării unui act administrativ.

Ședința de judecată a fost programată pentru ora 10:00.

Litigiul a fost înregistrat inițial la Tribunalul Tulcea, la data de 14 iulie 2025, iar recursul, înregistrat la data de 10 noiembrie 2025, a fost formulat după ce, în ședința de judecată din 26 septembrie 2025, instanța de fond a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 156348/08.07.2025, emisă de pârâta UAT Municipiul Tulcea – Serviciul Taxe, Impozite și Alte Venituri, până la soluționarea pe fond a acțiunii în contencios administrativ fiscal formulate împotriva acestei decizii.

„Tip solutie: Admite cererea de suspendare
Solutia pe scurt: HOT: Admite cererea de suspendare formulată de reclamanta BYA INVEST SRL. Dispune suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 156348/08.07.2025 emisă de pârâta UAT MUNICIPIUL TULCEA-SERVICIULTAXE, IMPOZITE ŞI ALTE VENITURI, până la soluţionarea în fond a acţiunii în contencios administrativ fiscal formulată împotriva acestei decizii. Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Cererea de recurs se depune la Tribunalul Tulcea. Pronunţată astăzi la data de 26.09.2025 prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.
Document: Hotarâre  1057/2025  26.09.2025

„În motivarea cererii, se arată că, este îndeplinită condiția de admisibilitate a cererii de suspendare întemeiată pe dispozițiile art.14 din Legea ######## și anume, sesizarea în prealabil a autorității publice care a emis actul.

Se mai arată că, prin decizia de impunere nr. 156348/08.07.2025 emisă în urma inspecției fiscale (perioada verificată #########), s-a concluzionat asupra existenței unei obligații de plată suplimentară în cuantum de 390.379 lei cu titlu de impozit pe clădiri suplimentar, asupra unor obligații accesorii în cuantum total de 88.067 lei, precum și asupra sumei de 182.090 lei, în afara inspecției fiscale desfășurate de către organul fiscal. Totalul sumei stabilite în cadrul deciziei de impunere este de 660.536 lei.

Fără a supune analizei instanței aceste aspecte ce țin de fondul actului administrativ, reclamanta consideră necesar de observat că, în conformitate cu dispozițiile Legii 554/2004, ambele condiții reglementate de art. 14 sunt îndeplinite în prezenta speţă pentru a se dispune suspendarea efectelor actului administrativ atacat până la definitivarea litigiului.

În acest sens, se menţionează că potrivit art. 14 din Legea 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrative unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate.

I. Cazul bine justificat este definit de art. 2, alin. 1, lit. t) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ ca fiind împrejurări legate de starea de drept sau de fapt care sunt de natură să creeze îndoială serioasă asupra legalităţii actului administrativ.

Determinarea existenței cazului bine justificat nu presupune, deci, analiza în fond a legalității actului administrativ a cărui executare se solicită a fi suspendată, fiind suficientă o analiză sumară a actului, în aparență, fără prejudecarea fondului, prin raportare la motivele de fapt şi de drept invocate în baza unui probatoriu minimal.

Consideră reclamanta că, îndoiala ce poartă asupra legalității actului administrativ oferă posibilitatea instanței de a pronunța suspendarea deciziei de impunere pentru a se evita executarea imediată și ex officio a unui act administrativ care este afectat de un viciu de nelegalitate extrinsec și care naște bănuială rezonabilă că actul administrativ a fost emis cu încălcarea dispozițiilor legale aplicabilă. 

1)Astfel, actul administrativ fiscal nu este motivat absolut deloc nici în fapt și nici în drept.

Se susţine că motivul de fapt al actului este inexistent, fiind menționată în cadrul temeiului de fapt: Decizia de reluare a inspecției fiscale nr. 170837/05.08.2024, însă fără ca aceasta să fie cumva adusă la cunoștința contribuabilului, astfel încât se află în imposibilitatea de a verifica ce cuprinde acea decizie și cum este ea relevantă actului contestat în prezenta cauză din perspectiva motivelor de fapt care au stat la baza emiterii deciziei de impunere.

În acest context, consideră reclamanta că nu este clar  din cuprinsul actului care este data de începere a inspecției fiscale care a generat emiterea deciziei de impunere contestată, întrucât reluarea unei inspecții fiscale presupune o procedură inspecție fiscală pre-existentă, care a fost suspendată anterior, din diverse motive.”, potrivit Rejust.