Războiul de trei decenii pentru 1.900 mp de teren în Deltă Tăvălugul birocratic dintre Beștepe, Mahmudia și Comisia Județeană Tulcea ajunge la recurs

• Ion Mihai se luptă de ani de zile cu autoritățile locale și județene pentru a obține despăgubiri cauzate de o eroare matematică elementară din anul 1994, prin care o parcelă de 1.900 de metri pătrați a fost omisă din actul de proprietate al familiei sale

 
Un caz administrativ de o complexitate aparte, care scoate la iveală blocajele din sistemul de retrocedare a terenurilor din România, a ajuns în faza finală de recurs la Secția I Civilă a Tribunalului Tulcea. Dosarul nr. 8221/327/2021, înregistrat oficial la calea de atac extraordinară pe data de 8 septembrie 2026, aduce în prim-plan odiseea judiciară a tulceanului Ion Mihai. Acesta se luptă de ani de zile cu autoritățile locale și județene pentru a obține despăgubiri cauzate de o eroare matematică elementară din anul 1994, prin care o parcelă de 1.900 de metri pătrați a fost omisă din actul de proprietate al familiei sale.
 
Decizia de apel pronunțată de Tribunalul Tulcea în mai 2026 (Decizia civilă nr. 368/2026), urmată de încercarea eșuată a Comisiei Județene de a îndrepta o pretinsă eroare materială în iulie 2026, oferă o radiografie detaliată a modului în care comisiile de fond funciar își pasă responsabilitatea de la una la alta.
 
Geneza conflictului: Titlul din 1994 și matematica greșită a autorităților
 
Istoricul cazului începe la data de 28 octombrie 1994, când pe numele lui A. Mihai a fost emis Titlul de Proprietate nr. 42120 de către Comisia Județeană Tulcea. Documentul stabilea formal reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață totală extravilană de 6 hectare și 6.000 mp (66.000 mp).
 
Cu toate acestea, la o simplă adunare a suprafețelor parcelelor individuale trecute pe verso-ul titlului, rezulta o neconcordanță crasă. Așa cum a reținut și instanța de apel din actele dosarului:
„Cele 6 hectare și 6.000 de mp sunt amplasate în mai multe sole și parcele, respectiv în 7 suprafețe conform titlului. Din însumarea acestor suprafețe de teren extravilan din diferite amplasamente rezultă un total de 6 hectare și 4.100 de mp, deci mai puțin cu 1.900 de mp decât întinderea dreptului reconstituit.”
 
Situația a devenit și mai încâlcită din cauza reorganizărilor administrativ-teritoriale. În anul 1994, comuna Beștepe nu exista ca entitate juridică de sine stătătoare, fiind integrată în comuna Mahmudia. Abia în anul 2004, prin Legea nr. 37/2004, comuna Beștepe s-a înființat prin reorganizarea comunei Mahmudia. Din acel moment, când cetățeanul a cerut îndreptarea erorii, a început un veritabil ping-pong instituțional:

• Comisia Locală Mahmudia refuza să intervină, susținând că terenul se află pe teritoriul administrativ al noii comune Beștepe.
• Comisia Locală Beștepe refuza modificarea titlului, invocând faptul că documentația din 1994 a fost întocmită de Mahmudia, iar Beștepe nu avea personalitate juridică la data emiterii.

 
Instanța a reținut că erorile s-au produs încă din faza premergătoare emiterii actului final, suprafața fiind identificată corect în anexe, dar „uitată” în procesul-verbal de punere în posesie:
„Se observă fără dubiu, din planurile parcelare [...] că suprafața de 1.900 de mp a fost prinsă în procedura de reconstituire la poziția 19 încă din anexa 12 ce a premers eliberării titlului, însă nu a fost prevăzută expres, ca atare în procesul verbal de punere în posesie și în titlul de proprietate nr. 42120/1994...”

 
O prima etapă de remediere s-a consumat în dosarul nr. 1135/327/2020, unde prin Sentința civilă nr. 384/17.03.2021, Judecătoria Tulcea a dispus modificarea titlului în sensul includerii celor 1.900 mp în extravilanul comunei Beștepe (tarla 38, parcela 439). Cu toate acestea, punerea efectivă în posesie și punerea în aplicare a hotărârii s-au izbit de noi amânări.
 
Maratonul judiciar pentru despăgubiri: Fondul la Judecătoria Tulcea (2021–2025)
 
Având în vedere că timp de 30 de ani nu a putut folosi terenul, la data de 8 noiembrie 2021, Ion Mihai a chemat în judecată Comisia Județeană Tulcea, Comisia Locală Beștepe și Comisia Locală Mahmudia, solicitând plata sumei totale de 5.000 lei, defalcată astfel:

• 3.000 lei – contravaloarea prejudiciului/despăgubiri pentru lipsa de folosință;
• 500 lei – contravaloarea taxelor și impozitelor locale achitate nejustificat;
• 1.500 lei – penalități de întârziere pentru nepunerea în posesie.

Procesul la fond a durat aproape patru ani pe rolul Judecătoriei Tulcea, fiind presărat cu nu mai puțin de 10 amânări succesive de pronunțare (din februarie 2025 până în iunie 2025) și termene acordate pentru atașarea dosarelor vechi și solicitarea de înscrisuri de la primării.
 
La data de 25 iunie 2025, prin Sentința civilă nr. 2302/2025, prima instanță a admis în parte acțiunea și a obligat în solidar doar Comisia Locală Beștepe și Comisia Județeană Tulcea la plata întregii sume de 5.000 de lei, respingând acțiunea față de Comisia Locală Mahmudia.
 

Apelul de la Tribunalul Tulcea: Ce au susținut pârâtele în motivare
 
Atât Comisia Județeană Tulcea, cât și Comisia Locală Beștepe au atacat hotărârea cu apel, fiecare încercând să se exonereze de la plată și să arunce vina pe cealaltă entitate.
 
Poziția Comisiei Județene Tulcea: În motivarea apelului, Comisia Județeană a susținut că nu are nicio culpă în tergiversarea punerii în posesie sau în stabilirea amplasamentelor, atribute care aparțin exclusiv comisiilor locale conform art. 36 din H.G. nr. 890/2005:
„Comisia județeană dispune reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la întinderea suprafeţei reconstituite și nu cu privire la amplasament, respectiv punerea în posesie, întocmirea şi înmânarea procesului-verbal de punere în posesie. Amplasamentul este stabilit anterior emiterii titlului de proprietate [...] și reprezintă un atribut exclusiv al comisiilor locale... motiv pentru care apreciază apelanta pârâtă că nu există nicio culpă procesuală din partea Comisiei Județene.”
 
De asemenea, Comisia Județeană a acuzat Comisia Locală Beștepe că nu i-a transmis documentația necesară nici după decizia definitivă din 2021:
„De la acea dată [octombrie 2021], până la data prezentei, Comisia locală [...] Beștepe [...] nu i-a înaintat documentația [...] care ar fi trebuit întocmită urmare a soluției pronunțate de instanță. Din aceste motive nu se poate stabili în sarcina Comisiei Județene [...] culpa în tergiversare.”
 
Poziția Comisiei Locale Beștepe: La rândul său, Comisia Locală Beștepe s-a apărat arătând că actele inițiale au fost făcute de Mahmudia, iar ea nici măcar nu exista ca instituție în 1994:
„Titlul de proprietate a fost emis ca urmare a Cererii formulate și depuse la Primăria Mahmudia. Întreaga documentație, inclusiv procesul verbal de punere în posesie au fost emise de către Comisia Locală Mahmudia și nicidecum Beștepe [...] Comuna Beștepe a fost înființată [...] ulterior emiterii Titlului de proprietate [...] Astfel, orice culpă referitoare la emiterea acestui titlu nu îi poate fi imputată.”
 
De asemenea, Beștepe a susținut că reclamantul nu a probat prejudiciul efectiv prin expertize, ci doar printr-un „simplu calcul aritmetic eronat și nu în fapt”.
 
Decizia Tribunalului Tulcea din 28 mai 2026: Citate din considerentele instanței
 
Completul de apel al Secției Civile de Contencios Administrativ și Fiscal din cadrul Tribunalului Tulcea a analizat apelurile și a pronunțat Decizia civilă nr. 368/2026 la data de 28 mai 2026.
 
Instanța a reformat în parte decizia Judecătoriei, reevaluând atât cuantumul sumelor, cât și distribuția vinovăției:
1. Înlăturarea impozitului (500 lei) și a penalităților (1.500 lei)
Tribunalul a admis apelurile cu privire la suma de 500 lei (impozit), reținând că reclamantul nu a făcut dovada că banii achitați la primărie vizau fix cota aferentă parcelei lipsă:
„Din cele două chitanțe [...] nu rezultă că respectivele sume ar fi fost achitate pentru suprafața lipsă de 1.900 mp, astfel încât Tribunalul reține faptul că, potrivit art. 249 C. proc. civ., sarcina probei revine reclamantului, acesta fiind cel care trebuie să dovedească atât existența prejudiciului, cât și legătura de cauzalitate...”
În privința penalităților de 1.500 lei, instanța a stabilit că reclamantul a greșit calea procedurală, trebuind să uziteze de procedura specială din Legea fondului funciar (art. 64 din Legea 18/1991 raportat la art. 894 Cod procedură civilă privind obligarea primarului sub sancțiunea penalităților pe zi de întârziere).
 
2. Stabilirea culpei comune a tuturor celor trei comisii
 
Cea mai importantă concluzie a Tribunalului Tulcea a fost că prima instanță a greșit când a exonerat Comisia Locală Mahmudia. Instanța de apel a stabilit că toate cele trei entități publice au contribuit la prejudicierea cetățeanului:

• Vinovăția Comisiei Locale Mahmudia:

„Într-adevăr, suprafața de 1.900 mp este situată la acest moment în extravilanul comunei Beștepe [...] dar pe de altă parte întreaga documentație, inclusiv procesul verbal de punere în posesie au fost emise de către Comisia Locală Mahmudia. Astfel se va reține o culpă și în sarcina Comisiei Locale Mahmudia care a întocmit atât documentația, cât și a pus în posesie terenul din titlu.”

• Vinovăția Comisiei Județene Tulcea:

„Pe de altă parte se va reține o culpă și în sarcina pârâtei Comisiei Județene [...] în baza art. 36 din H.G. nr. 890/2005 [...] care 'pe baza documentațiilor înaintate de comisiile locale [...] emite titlurile de proprietate', ce trebuia să se fi fost reținută de această comisie.” (Comisia Județeană avea obligația de a verifica dacă adunarea suprafețelor din titlu corespundea cu totalul reconstruit).

• Vinovăția Comisiei Locale Beștepe:

„De asemenea, nu poate fi exonerată de răspundere nici Comisia Locală Beștepe chiar în condițiile în care Comuna Beștepe a fost înființată [...] ulterior emiterii Titlului [...] deoarece, deși reclamantul i-a adus la cunoștință existența erorii din titlu, nu a luat nicio măsură în vederea îndreptării.”
 
3. Cuantumul despăgubirilor: 3.000 de lei pentru 30 de ani
Referitor la suma de 3.000 de lei rămasă de achitat drept despăgubiri pentru lipsa de folosință, instanța a considerat-o pe deplin justificată:
„Cu privire la cuantumul despăgubirilor, Tribunalul reține că pentru lipsa de folosință de 30 de ani a suprafeței de 1.900 mp, suma de 3.000 lei solicitată de către reclamant este mai mult decât rezonabilă, Tribunalul urmând a menține soluția primei instanțe asupra acesteia.”
 
Dispozitivul deciziei din 28 mai 2026 a sunat clar:
„Schimbă în parte sentinţa apelată în sensul că admite în parte acţiunea formulată de reclamantul MIHAI ION [...] Obligă pârâtele COMISIA LOCALĂ BEŞTEPE, COMISIA LOCALĂ MAHMUDIA şi COMISIA JUDEŢEANĂ TULCEA la plata către reclamantul MIHAI ION doar a sumei de 3.000 lei reprezentând lipsă de folosinţă teren.”
 
Incidentul din iulie 2026 și ultimul act: RECURSUL
 
Războiul juridic nu s-a încheiat însă în mai 2026. În încercarea de a bloca executarea sau de a modifica termenii deciziei, Comisia Județeană Tulcea a depus o cerere de îndreptare a erorii materiale. Aceasta a fost luată în discuție pe 23 iulie 2026 de completul CAN2 al Tribunalului Tulcea și a fost respinsă ca nefondată:
„Respinge cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de către petenta Comisia Judeţeană Tulcea, ca nefondată.”
Imediat după acest eșec procedural, la data de 23 iulie 2026, Comisia Locală Beștepe a declarat RECURS.
 
Dosarul a fost structurat pentru calea de atac extraordinară și a fost înregistrat oficial la Secția I Civilă a Tribunalului Tulcea sub nr. 8221/327/2021 la data de 8 septembrie 2026 (cu ultima modificare pe 11 septembrie 2026).
 
Recurenta Comisia Locală Beștepe solicită prin recurs exonerarea sa totală de la plata sumei de 3.000 de lei, insistând pe ideea că un prejudiciu istoric cauzat de Mahmudia în 1994 și validat de Comisia Județeană nu poate fi trecut în sarcina bugetului local al comunei Beștepe.
 
În prezent, dosarul se află în procedură de filtru/fixare termen pe rolul Secției I Civile din cadrul Tribunalului Tulcea, urmând ca instanța de recurs să decidă dacă menține decizia privind culpa triplă a autorităților sau dacă va trimite cauza spre o nouă rejudecare.
 
 
PRECIZĂRI:
 
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.

 
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.

Citește și
Curtea de Apel București a anulat măsura custodiei publice în cazul lui Omar Hayssam