Medic din Spitalul Județean Constanța, aspru criticat pe Facebook. Cum s-a împărțit dreptatea (motivare)

 

• Pentru a proteja identitățile și intimitatea părților implicate în acest dosar, nu vom publica numele reale ale persoanelor vizate și nici alte date care ar putea conduce la identificarea acestora.
• Instanța consideră că afirmațiile pârâtei  pe facebook cu privire la pretinsa lipsă de cunoștințe medicale a reclamantei, expresiile jignitoare folosite, sunt de natură să aducă atingere onoarei si demnității acesteia.

 
Adesea, rețelele de tip Facebook devin spațiul în care atitudinea profesională a cadrelor medicale sau serviciile oferite de diferitele unități medicale sunt puse sub semnul întrebării. Lucrurile se schimbă în momentul în care printre persoanele care citesc postările indignate se numără chiar cele vizate de criticile răspândite în mediul online. Și instanțele din Constanța au făcut lumină într-un proces născut în urma unei astfel de postări. Pe scurt, un medic din Spitalul Județean Constanța a fost criticat pe Facebook de fiica unei paciente, cea din urmă fiind nemulțumită de actul medical.
 
Medicul s-a adresat Judecătoriei Constanța, instanță care a constat că „afirmațiile pârâtei pe Facebook cu privire la pretinsa lipsă de cunoștințe medicale a reclamantei, expresiile jignitoare folosite, sunt de natură să aducă atingere onoarei si demni tății acesteia“.
 
„Având în vedere că postarea pârâtei a fost citită de un număr mare de persoane,  reclamanta poate fi supusă criticilor și disprețului comunității, în calitatea sa de medic specialist în cadrul Spitalului Județean Constanța, ca urmare a celor postate de pârâtă“, se mai arată în motivarea judecătoriei. 
 
În continuare, redăm motivarea Judecătoriei Constanța, cu mențiunea că, pentru a proteja identitățile și intimitatea părților implicate în acest dosar, nu vom publica numele reale ale persoanelor vizate și nici alte date care ar putea conduce la identificarea acestora.
 
„Comentariile au fost de natură să contureze, în opinia publicului o percepție negativă asupra reputației de medic a reclamantei“
 
 
Pentru început, în drept, instanța a reținut că potrivit art. 1349 alin.1 Cod civil, orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere prin acțiunile sale drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane .
 
De asemenea, conform art. 252  Cod civil orice persoană fizică are dreptul la ocrotirea valorilor intrinseci ființei umane, cum sunt viața, sănătatea, integritatea fizică și psihică, demnitatea, intimitatea vieții private, libertatea de conștiință, creația științifică, artistică, literară sau tehnică.
 
Referindu-se la dosarul nostru, din comentariile postate pe rețeaua Facebook de către pârâtă, instanța concluzionează că acestea au fost de natură să contureze, în opinia publicului o percepție negativă asupra reputației de medic a reclamantei.
 
Din această perspectivă, rezultă că în prezenta cauză sunt îndeplinite condițiile legale pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei, referitoare la existența unei fapte ilicite care constă în postarea pe o pagină de internet a unor comentarii de natură să aducă atingere dreptului la imagine a unei persoane fizice, precum și în ce privește existența unui prejudiciu care constă în afectarea în mod negativ a imaginii respectivei persoane-medic specialist în cadrul Spitalului județean Constanța și în cadrul altor unități medicale private.
 
Imaginea medicului, afectată
 
Existența prejudiciului reiese din comentariile aduse la cunoștința publică, prin intermediul paginii de internet menționate, fiind afectată în mod negativ imaginea reclamantei, ce a fost prezentată opiniei publice drept pseudo- doctor, medic ce nu cunoaște jurământul lui Hipocrate, veritabilă (...), (...) fără cunoștințe complete de medicină;
 
În ceea ce privește condiția existenței unui raport de cauzalitate între fapta ilicită șI prejudiciu, instanța reține că aceasta constă în publicarea unor afirmații defăimătoare la adresa pe rsoanei reclamantei și prejudiciul de imagine cauzat acestuia din urmă.
 
Referitor la condiția legală de admisibilitate a răspunderii civile delictuale vizând vinovăția pârâtei, instanța reține că, așa cum s-a stabilit recent și în jurisprudența CEDO (cauza D.A. împotriva Estoniei – hotărârea din 10 octombrie 2013, dar și în jurisprudența de dată mai veche a instanței europene (cauza Őztűrk împotriva Turciei, Hotărârea Marii Camere din anul 1999) responsabilitatea pentru publicarea unor afirmații defăimătoare la a dresa unei persoane revine în primul rând persoanei care face posibilă aducerea la cunoștință publică a acestor informații.
 
În același sens, dispozițiile art. 30 alin.(6) și (7) din Constituția României prevăd că „libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine” și „sunt interzise de lege îndemnul la ură națională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la   discriminare, precum și manifestările obscene, contrare bunelor moravuri”.
 
În acest context, instanța apreciază că pârâta a utilizat și expresii jignitoare, de natură a o discredita pe reclamantă, atingerea adusă onoarei acesteia urmând a fi apreciată din punctul de vedere al cetățeanului obișnuit, înzestrat cu o sensibilitate medie.
 
Așadar, din probatoriul administrat în cauză a rezultat că pârâta a săvârșit o faptă ilicită cu vinovăție, producând un prejudiciu reclamantei, existând o legătură de cauzalitate între fapta pârâtei și prejudiciul existent.
 
Totodată, instanța reține că potrivit art. 72 Cod civil, orice persoană are dreptul la respectarea demnității sale, fiind interzisă orice atingere adusă onoarei sau demnității persoanei, fără consimțământul acesteia sau fără respectarea limitelor prevăzute de art. 75.
 
Din dispozitia legală mai sus invocată rezultă că nu numai persoanele publice, cu notorietate, au dreptul la viața privată și la protecția demnității și onoarei, ci orice persoană fizică are aceste drepturi și care îi sunt protejate de încălcări ce nu se circumscriu excepțiilor prevăzute de art. 75.
 
Instanța consideră că afirmațiile pârâtei  pe facebook cu privire la pretinsa lipsă de cunoștințe medicale a reclamantei, expresiile jignitoare folosite, sunt de natură să aducă atingere onoarei si demnității acesteia.
 
Având în vedere că postarea pârâtei a fost citită de un număr mare de persoane,  reclamanta poate fi supusă criticilor și disprețului comunității, în calitatea sa de medic specialist în cadrul Spitalului Județean Constanța,  ca urmare a celor postate de pârâtă.
 
 Consecința afirmațiilor jignitoare ale pârâtei este lezarea dreptului la imagine a reclamantei, drept fundamental ce este protejat atât de Constituție, cât și de Codul civil.
 
Înalta Curte de Casație și Justiție, printr-o decizie pronunțată în luna noiembrie 2014, a stabilit că rețelele gen Facebook reprezintă un spațiu public, și nu privat, chiar dacă este accesibil doar unui număr restrâns de persoane.
 
Prin Decizia nr. 1576/07.12.2011, Curtea Constituțională a statuat că demnitatea umană este un atribut inalienabil al persoanei umane, valoare ce impune fiecărui membru al societății un comportament de respect și protecție a celorlalți indivizi și interzicerea oricărei atitudini umilitoare sau degradante la adresa omului.
 
Curtea a apreciat că „demnitatea umană, asa cum este aceasta consacrată de Constitutie, nu este si nu trebuie interpretată ca instituind un tratament preferential pentru anumite categorii de persoane, indiferent de contributiile, calitatile ori aportul ace stora în societate. Prin urmare, demnitatea are aceleasi valențe pentru oricare dintre indivizi ”.
 
Instanța consideră ca în cauză a fost dovedită fapta ilicita a pârâtei, faptă ce a fost săvârșită prin depășirea limitelor normale ale exercitări a dreptului la libera exprimare, în condițiile în care a  încălcat dreptul la imagine ale reclamantei.
 
Spre deosebire de despăgubirile materiale, a căror stabilire este posibilă pe baza probelor administrate, despăgubirile morale fac în bună măsură obiectul evaluăr ii insta nței de judecată, care însă nu are la îndemână concluzii certe deduse din probele administrate.
 
În materia daunelor morale, dată fiind natura prejudiciului care le generează, practica judiciară și literatura de specialitate au subliniat că nu exist ă criter ii precise pentru cuantificarea lor, respectiv că problema stabilirii despăgubirilor morale nu trebuie privită ca o cuantificare economică a unor drepturi și valori nepatrimoniale (cum ar fi demnitatea, onoarea, ori suferința psihică încercată de c el ce le pretinde), ci ca o evaluare complexă a aspectelor în care vătămările produse se exteriorizează, supusă puterii de apreciere a instanțelor de judecată.
 
Prin urmare, chiar dacă valorile morale nu pot fi evaluate în bani, atingerile aduse acestora îm bracă forme concrete de manifestare, iar instanța de judecată are astfel posibilitatea să aprecieze intensitatea și gravitatea lor și să dispună repararea prejudiciului moral produs.
 
Deși stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu ne patrimon ial include o doză de aproximare, instanța trebuie să aibă în vedere o serie de criterii, cum ar fi: consecințele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste va lori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială.
 
Astfel, în prezenta cauză , acestea se justifică prin aceea că, în toată această perioadă, ca urmare a acțiunilor defăimătoare ale pârâtei, reclamantei i-a fost afectată atât viața profesională cât și viața personală, așa cum rezultă din probele administrate în cauză.
 
Reclamanta a relatat nemijlocit instanței în cadrul probei cu interogatoriu că a avut o cădere nervoasă în momentul în care a citit postarea pârâtei, ce a fost jignitoare și calomniatoare; reclamanta a aflat despre postarea pârâtei în momentul în care consulta pacienți (...).
 
Totodată, reclamanta a arătat că atunci când a ajuns la spital, toată lumea o întreba dacă a făcut așa ceva, persoane ce  își pierduseră încrederea în aceasta .
 
Așadar, din analiza coroborată a probelor cauzei, instanța apreciază că afirmațiile pârâtei pe facebook cu privire la pretinsa lipsă de cunoștințe medicale a reclamantei, sunt de natură să aducă atingere onoarei si demnității acesteia.
 
Folosirea afirmațiilor de genul pseudo- doctor , medic ce nu cunoaște jurământul lui Hipocrate, veritabilă (...), (...) fără cunoștințe complete de medicină nu reprezintă o comunicare de informații, ci invective ce nu pot fi a cceptate public.
 
Fapta pârâtei de a publica în spațiul public Facebook a unei postări ce relatează opinii apte să producă la nivel public revoltă și dezaprobare, este de natură a afecta reputația de medic a reclamantei, iar prejudiciul de imagine este evident.
 
În aceste condiții, instanța apreciază ca nefondate apărările pârâtei în sensul că a publicat o asemenea postare pentru ca persoanele din conducerea spitalului să afle cât mai repede, deși a dorit să se adreseze Colegiului medicilor, dar nu a avut timp.
 
Astfel, din maniera în care pârâta a înțeles să- și prezinte în spațiul public opiniile referitoare la calitatea actului medical prestat de reclamantă (...), rezultă în mod evident intenția de a o jigni pe reclamantă și a instiga în spațiul public sentimentul de dezgust și revoltă față de pregătirea sa profesională și comportamentul în calitate de medic.
 
Față de cele arătate mai sus, se va admite î n parte cererea reclamantei și se va obliga pârâta la plata sumei de (....) lei cu titlu de daune morale, sumă apreciată ca fiind proporțională cu gravitatea faptei și prejudiciul cauzat reclamantei.
 
De asemenea, va fi obligată pârâta conform art. 253 ali n. 3  Co d civil, să înlăture toate comentariile personale și postările defăimătoare referitoare la  reclamantă de pe rețeaua Facebook, precum și să nu mai posteze pe viitor astfel de comentarii la adresa reclamantei.
 
Sursa motivare: rolii.ro
 
PRECIZĂRI:
 
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
 
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
 
Citește și
 
ZIUA LIVE. Ce spune judecătorul Adrian Ionescu despre reclama negativă din mediul online