Revelația din Ajun

Săru’ mâinile. Vasile sunt și în noul an vreau să-ți fac un cadou: revelația pe care am avut-o în Ajun. Dar să o luăm cu începutul. Povestea mea începe pe douăzeci decembrie. După ce am fost la sală (mi-a spus fii-mea că-i cool), am plecat la cumpărături pentru Crăciun la mall, că așa se face în ziua de azi. Uitasem lista de cumpărături acasă, dar nu-i bai, mi-am spus. Cumpăr de toate, că așa e frumos de Crăciun, să ai masa plină.   
Ajung acasă la Mărioara mea și ce să vezi, disperare mare! Luasem bine, dar prea puține. Plus că se anunțase și Mitică, vecinul, că vine-n ajun. Nu-i problemă, îi zic Mărioarei. Rezolv eu! Pe douăzeci și unu decembrie intru în celălalt mall din Constanța, cel de la marginea orașului, să mai iau de-ale gurii. Ajung bucuros acasă cu trei sacoșe pline și când colo: „Vasile, unde-i pateul pentru ouăle umplute? Unde-i drojdia pentru cozonac? Cum să fac salam de biscuiți dacă biscuiții nu-s?! Și gelatina pentru piftie?” Mărioara mea luase foc! „Castraveții pentru salata boeuf?” Când am auzit de salata bouef, am pus piciorul în prag: Mărie, stai liniștită, rezolv eu!         
Pe douăzeci și doi decembrie intru în mall. Iau de toate. Să fie. Am dat o fugă și pe douăzeci și trei, să iau niște carne de curcan. Mi-am adus aminte că am auzit, parcă la un horoscop, că trebuie să mănânci pește de revelion că sa fii în anul nou ușor ca peștele. Și, dacă tot eram la magazin, am luat vreo cinci pești. Să fie. Ajung acasă vesel. Mărioara-i disperată! Frigiderul era plin! Unde mai intră două pungi? În lada frigorifică era porcul. Rezolv eu, îi zic. Duc peștii și curcanul la Mitică. Eram vesel iar.    
În ajun stau liniștit cu Mărioara la o țuică fiartă și un șoric. Aveam de toate. „Vasile, te rog, o monedă să pun în plăcintă!” Rezolv eu! Mă caut în buzunare, n-am. N-am nici în geacă. Mă uit pe jos după o monedă, nu-i! Portofelul... gol. Frigiderul... plin. Cântarul... în pod. Și-am avut o revelație: Mărie, și noi toți, nu trebuie să avem de toate!  
Apropo, Vasile, c’est moi…                    
Et toi?

Rodica Mitu, studentă Jurnalism anul II, Universitatea „Andrei Şaguna” din Constanţa