Editorial Viitoare mămici, fiţi corect informate despre naştere! Mai mult de o viaţă e în joc

Nici măcar un an nu a trecut de la moartea Teodorei, tânăra care a venit în Constanţa din alt oraş, lăsând acasă un copilaş mic, pentru a-l naşte pe frăţiorul său în cele mai bune condiţii, într-o clinică particulară constănţeană. Deznodământul îl ştim cu toţii: au apărut complicaţii, mămica a murit, iar un bebeluş şi frăţiorul său un pic mai mare vor creşte fără mamă.
 
Nici măcar un an nu a trecut, spuneam, de la această tragedie şi iată că o altă dramă a avut loc - imaginea în oglindă a nenorocirii anterioare, în care de astă dată bebeluşul a murit, iar mămica a intrat în stare critică.
 
Nu este locul meu şi nici pregătirea necesară nu o am să acuz cadrele medicale. De asemenea, îmi pare imoral să dai vina exclusiv pe pacientă, că e o inconştientă că a vrut să nască natural, deşi născuse anterior prin cezariană. Nu este locul meu să judec pe cineva.
 
Şi totuşi... şi totuşi stau şi mă întreb de ce există astfel de cazuri. De ce nu există mai multă informaţie (de calitate, nu pseudo-informaţie ghidată de interesele pecuniare ale unora ori de grupul de Facebook din care faci parte) direcţionată spre femei, atunci când vine vorba de naşteri.
 
De când cu opţiunea de a naşte „la privat“, în Constanţa jur că îmi pare că sunt tot mai multe tragedii, situaţii-limită şi drame în toată regula la naştere. Nu aş vrea să fiu înţeles greşit, fiecare face cum crede ca este mai bine, în definitiv. Şi nici nu sunt împotriva clinicilor private, atâta vreme cât acestea nu se rezumă strict la a fi o afacere mai degrabă decât la a oferi un plus de siguranţă pentru dificilul moment pe care îl reprezintă o naştere.
 
Or, tocmai faptul că nu sunt ştiute ori conştientizate aceste riscuri de către fiecare viitoare mămică poate determina astfel de tragedii. Vina nu este a femeii că alege să nască nu ştiu cum, vina nu este a medicului care îi recomandă cel mai scump pachet de naştere, pentru a aduce profituri însemnate clinicii în care profesează.
 
Vina este a noastră, a tuturor celor ce privesc naşterea ca pe o bagatelă. A tuturor celor ce dăm sfaturi pe grupuri online, băgând mâna în foc pentru o situaţie sau alta, cu o lejeritate vecină cu indolenţa, într-un domeniu în care nu avem nicio pregătire, în definitiv. Vinovaţi suntem noi, cei pe cale să devenim părinţi, căci nu întrebăm exact ce riscuri pot apărea la o naştere - indiferent cât de uşoară este sau nu sarcina - şi cum poate face faţă concret clinica privată spre care înclinăm unei situaţii-limită.
 
Vinovaţi suntem noi când nu ne interesăm dacă respectivele clinici au la îndemână toate instrumentele şi tot personalul de care au nevoie pentru a trece cu bine de o posibilă dramă. În ce cazuri se face transferul către Spitalul Judeţean, dacă apar complicaţii ori situaţii neprevăzute în timpul naşterii? Există ambulanţă special dotată şi pusă la dispoziţie de unitatea spitalicească privată pentru astfel de cazuri ori pacienta trebuie să îşi asigure transportul singură până la Judeţean? Există anestezist de gardă şi o echipă medicală gata să intervină în orice moment dacă lucrurile merg prost? Există Terapie Intensivă? Există sânge suficient pentru transfer - în caz de nevoie?
 
Nimeni nu vrea să se gândească la posibilitatea că ceva ar putea merge prost la o naştere. Toţi vrem să fim optimişti, iar întrebări ca cele de mai sus ne sperie pe mulţi, căci ne pun pe tapet o situaţie disperată pe care o refuzăm din start, de frică.
 
Şi totuşi, dacă ne gândim bine, întrebări de genul acesta şi răspunsurile la ele pot face diferenţa între viaţă şi moarte.