Editorial Raportul MCV pentru România, o palmă zdravănă dată unui Parlament tot mai corupt

„Deciziile adoptate de Parlament de a permite sau nu organelor de urmărire penală să îi trateze pe parlamentari ca pe orice alţi cetăţeni par să fie în continuare lipsite de criterii obiective şi de un calendar fiabil. Au existat, de asemenea, cazuri în care Parlamentul a dat dovadă de reticenţă în a aplica hotărârile judecătoreşti definitive sau deciziile Curţii Constituţionale“, se arată în raportul MCV publicat, ieri, de Comisa Europeană.
N-am să fiu un Gică contra și nu am să încerc să spun că raportul Comisiei Europene este unul negativ, când toată clasa politică, de la președinte la premier, de la lideri ai partidelor aflate la guvernare până la parlamentarii din opoziție au calificat raportul MCV ca fiind unul pozitiv. Ba până și prim-vicepreşedintele CE, Frans Timmermans, a afirmat că Bucureştiul se află pe drumul cel bun.
 
Am totuși de făcut câteva observații, succinte și subiective, dar, cred pertinente. Timmermans nu putea ieși să spună „fraților, în Parlamentul vostru este o adunătură de oameni care au probleme cu legea“ sau „la voi, parlamentarii se cred atât de sus-puși și intangibili, încât sfidează hotărâri definitive ale Justiției sau chiar ale Curții Constituționale?!“.
 
Nu, asta o spun eu, este traducerea liberă a concluziilor MCV în ceea ce privește Parlamentul de la București. Dacă, până anii trecuți, eram trași de urechi pentru Justiție, acum au rămas corupția (cu menţiunea că s-au făcut progrese în eradicarea fenomenului) și un Parlament care sfidează adesea exact LEGEA! Iar legile sunt făcute de parlament! Păi, atunci, de unde această absurditate dâmbovițeană, mioritică, carpato-danubiano-pontică, ori cum s-o numi ea?
 
Unde-s mulți, puterea crește, spune o vorbă. La noi în Parlament, unde-s mulți, CORUPȚIA crește. Românii au votat printr-un referendum trecerea la Parlament unicameral și reducerea numărului de parlamentari. S-a ales praful de acel vot. În loc de 300 de parlamentari, după alegerile legislative din 2012, numărul lor a ajuns la 588, mai mare decât în mandatul 2008-2012 cu peste o sută (471), pentru că la noi, bașca, votul uninominal a mai produs o anomalie: redistribuirea voturilor în colegii a CRESCUT numărul de parlamentari.
 
După un calcul matematic, dacă o ținem așa, vă spun eu, în câteva sute de ani, jumătate dintre români vor fi parlamentari, iar ceilalţi vor fi plecaţi la muncă în străinătate.
 
Îmi propusesem să nu dau nume de politicieni ori partide în acest scurt raționament, dar nu mă pot abține. Liderii PSD au spus, tot ieri, la Cotroceni, la consultările cu președintele Iohannis, că ei sunt de acord cu reducerea numărului de parlamentari astfel: să rămână bicameral, cu Senat de 300 și Camera Deputaților de 110! Adevărul este că între 588 și 410 este o diferență, dar numărul de aleși ai neamului tot rămâne imens, în raport cu populația.
 
România are 394 de deputaţi şi 176 de senatori şi o populaţie de circa 21,4 milioane, un raport de un parlamentar la 36.400 de cetăţeni, în timp ce ţări precum Franţa, Olanda, Polonia, Italia au un parlamentar la peste 64.000 de locuitori.
 
Logica pentru care o clasă politică vrea un parlament stufos este că fiecare partid ar dori cât mai mulți reprezentanți acolo, de unde să poată dirija atingerea intereselor financiare și meschine ale celor care le sponsorizează campaniile electorale. Este tot o chestiune care ține de corupție. Apropo, din 588, aproape 40 au probleme cu legea!