Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
Editorial Cât costă tăcerea intelectualilor din Constanţa?
Editorial: Cât costă tăcerea intelectualilor din Constanţa?
25 Jul, 2014 00:00
25 Jul, 2014 00:00
25 Jul, 2014 00:00
ZIUA de Constanta
6453
Marime text
6453
Marime text
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii
- fara nume 26 Jul, 2014 12:16 Vina intelectualilor este aceea de a fi incetat sa-si simta manifestarea intelectului ; la ce bun sa strigi , daca nu-i decat ecoul? ,, PROSTI, DA' MULTI !'' Vin generatiile din urma . Consiliul Elevilor si Asociatia Parintilor , manifestantii portuari, acestea sunt numele curajului si demnitatii in Constanta ? DOAR EI? CEILALTI CAND ?
- yigru zeltil 25 Jul, 2014 18:46 Avem, totuși, măcar o excepție de la regulă, chiar dacă (sau pentru că) nu e plasată în vreo poziție „importantă”: Harry Tavitian. De protestat nu se poate spune că nu a protestat! Dar, nu-i așa?, este o prezență neconfortabilă, așa cum era și Marin Mincu. Aici ar fi nevoie de mai mulți „neconfortabili”, dar cei care ar fi avut potențial sunt plecați pe la București, nu e greu de imaginat de ce! Hai să numărăm steagurile: dacă mai există instituții „de cultură” în orașul ăsta barbar (dar să nu ne facem iluzii, răul din București este doar mai sistematic - vezi episodul MNLR), ele rezistă subfinanțate (Biblioteca Județeană) sau din pură inerție, sub impulsul unei administrații care n-are viziune (vezi Muzeul de Artă, Ex Ponto...) sau care, dimpotrivă, exagerează cu populismul (vezi deplorabila Casă de Cultură, cu „tocănița” ei în care intră și Mălăele, dar și La Lăutari, Pride Club sau târgurile de ezoterism sau medicină „alternativă”...). Din mediul universitar, probabil, nu va mai ieși mai nimic consistent pentru multă vreme, dacă interesul nu poartă fesul! În rest, pentru moment, singura noastră „salvare” este, nu glumesc, „hipstăreala”. Păcat că noi, ăștia care ne mai adunăm pe la OHA sau pe la Doors, nu reușim să facem mai multe inițiative împreună care să aibă impact și constanță. Constanța are nevoie de... constanță! Evenimentul „căldură” s-ar fi apropiat de asta dacă aș fi reușit să-l fac în continuare la fel de relevant cum a fost în perioada când se făcea pe bd. Mamaia, la Casa Cafelei. Acolo eram oamenii potriviți la momentul potrivit, cu resursele potrivite (dar nu pentru mult timp, din păcate).
- Profesorul de serviciu! 25 Jul, 2014 16:24 ...asa este! Nu avem potenta necesara nici macar sa spunem, darmite sa facem ceva.Traim vremuri grele.Totul de judeca dupa interesul pecuniar imediat. Nimic altceva! Fiecare intelectual ocupa o pozitie! Nu vrea sa cedeze, sa se vada dat jos, sub nici un chip. Daca eu fac galagie, ma cheama directorul si ma sapuneste. >O sa-mi dea cele mai slabe clase, o sa-mi faca un orar de tot rasul, o sa ma cheme la scoala toata ziua pentru te miri ce! Daca sunt director si fac galagie, ma cheama la ISJ si ma ameninta cu toate relele. Asta este starea de spirit in lumea intelectualilor constanteni. Toata lumea vrea sa stea linistita in ,,cuibar,, sa treca timpul, sa mai fenteze puterea inca o luna, inca un an, inca un deceniu...Cu aceste mentalitati nu se formeaza caractere tari, puternice. Glasurile inteleptilor au intepenit de mult in caldaramul cetatii! Nimeni nu mai protesteaza, nimeni nu mai cere nimic pentru comunitate. Numai pentru noi. Pentru punga noastra. Luarea de pozitie este interesanta. Mie mi se pare ca firul de iarba in pustiu. O sa vina vantul si o sa-l rupa cat de curand. Parca nici eu nu mai am puterea de altadata! Citesc, vad, inchid ochii, scrasnesc din dinti, plec capul si pasesc mai departe...Ce se poate face? Cine se sperie de ce spune Profesorul de serviciu? Conteaza parerea lui? Conteaza ca Ada Codau vine la tribuna adunarii poporului si striga, striga:treziti-va! treziti-va! cetatea este in pericol! vrasmasii au patruns inauntru!...unui dintre noi a deschis portile, altii au intors spatele ca sa nu vada....trezizi-va! Nu conteaza. Va spun eu! Putinii dintre noi nici macar nu mai au curajul sa prijeasca inainte. Traiesc numai cu nostalgia trecutului. Astfel stand lucrurile, prezentul aproape ca nici nu mai conteaza......
