De ce ameninta Mazare?

Nu este uşor să fii primar ca Radu Mazăre. Mai ales cu atâţia procurori pe urmele tale. Care să te ancheteze. Dar de aici până la a ameninţa din ce în ce mai des, chiar de două ori într-o zi, e cale lungă.

Vineri, a apărut pe la ora 12.00 ştirea că primarul Constanţei este în vizorul DNA pentru un contract acordat de Consiliul Local Constanţa televiziunii Neptun. Imediat le-am spus colegilor mei că Mazăre va anunţa o conferinţă de presă. Şi va încerca să demonteze acuzaţiile procurorilor. Ceea ce s-a şi întâmplat. Pe la ora 13.00 au început să sune telefoanele cum că la 14.15 primarul va spune ce are de spus. Şi a început să arunce în stânga şi în dreapta cu ţigănescul şi şmecherescul canci despre care au vorbit toate ziarele şi televiziunile. Timp în care agita pumnii strânşi. Cu degetele mari între celelalte patru. Care se pot traduce în tot felul de obscenităţi. Chiar dacă prin dicţionare se spune că ar fi sinonime ale lui nimic, ciuciu, zero. Numai că parcă n-ar fi fost destul scandalul cu DNA. Mazăre a mai condimentat un pic conferinţa de presă. La o oarecare întrebare a Alinei Bârgoanu-Vasiliu, de la Cuget Liber, primarul a sărit ca ars: „Vedeţi ce scrieţi, că dacă scrieţi asta în ziar s-ar putea să plătiţi!". Câteva ore mai târziu, Mazăre a realizat o variaţiune pe aceeaşi temă. La Realitatea TV, nu mai ştiu ce întrebare i-a pus una dintre participante. Desigur, deranjantă pentru primar. La care din nou: „Vedeţi ce spuneţi, că s-ar putea să trebuiască să dovediţi!". Stăteam după emisiune şi mă gândeam la ieşirile lui Mazăre faţă de colegii mei. Ce l-o face să aibă o asemenea atitudine? Cine îl face să pară a fi atât de disperat? Bănuiesc că nu este uşor să te gândeşti că una-două vine o pleaşcă de la DNA sau ANI sau cine ştie de unde peste tine. Dar de aici până la a ieşi cu fel de fel de trivialităţi de maidan sau cu tentative succesive de a pune pumnul în gura presei e cale lungă. Şi nu pot să îl înţeleg pe primar. Cât ar fi de nervos şi de hăituit. Calmul i-ar face mai bine decât trivialităţile aruncate în stânga şi în dreapta. Indiferent de ce şi indiferent cui.