„Ce, vrei să mergi pe centură?“

E replica lui Jean Paul Tucan. Un director cu pretenţii, de altfel, mai ales când se dă mare că el conduce una dintre cele mai mari companii din România. Şi ne mirăm de ţara în care trăim şi de oamenii care ne conduc.

De parcă nu era de ajuns că lumea în care trăiesc e din ce în ce mai nebună, în urmă cu câteva zile, Tucan, în plină campanie electorală, a dat din nou cu bâta în baltă. Fără niciun fel de menajamente, domnul în cauză, folosindu-se de câteva cuvinte mari din limbajul său mult prea „sofisticat“, m-a trimis pe centură. Na belea, acum... În condiţiile în care eu, respectuos şi cu niciun fel de gânduri ascunse, încercam să aflu de la persoana cea mai abilitată să-mi ofere informaţii cât mai exacte despre şoseaua de centură a Constanţei. „Da ce, domnişoară, vrei să te duci pe centură?! Sau ce vrei să faci?!“. „Nu, domnule, vreau să-mi spuneţi despre lucrările la şoseaua de centură, când încep, detalii în acest sens... Aaa, deci vreţi să veniţi pe centură. Mergeţi şi vedeţi cum se face treaba acolo!“.

Exemplu de limbaj de cartier al unui cetăţean cu nasul pe sus. Unul dintr-o majoritate fără margini. Aşa ne tratează cei care uită de unde au plecat şi care, din jilţul lor de mari şefi de companii, taie şi spânzură, cu replicile lor deplasate. Un om pe mâna căruia mai-marii de la Bucureşti au încredinţat un mandat important. Au uitat însă să-i plătească un curs de bune maniere şi de comunicare - relaţionare. Sau poate nu i-ar fi folosit la nimic nici acele lecţii. Lecţiile pe care el le dă se pare că sunt mai importante decât cele pe care nu le-a învăţat la timpul lor. Mai ales că domnul cu pricina a apucat vremurile în care, în şcoala generală, se studia educaţia civică. Semn că a lipsit de la orele respective, de habar nu are să se poarte corespunzător. De mă ia peste picior. Oare domnul crede că nu m-aş fi putut coborî la nivelul său de conversaţie?! Dar pentru ce?! Ca să-i dau satisfacţie că m-a jignit?! Oameni asemănători personajului de mai sus se găsesc pe toate drumurile naţionale, pe străzi, pe autostrăzi. Cărora societatea trebuie să le limiteze puterile, să-i facă să coboare cu picioarele pe pământ, să vadă că discutăm practic de la om la om. Cum spunea un vers al unei melodii: „Cu ce eşti tu mai presus ca mine?“... A, da. Cu funcţia pe care o ai, momentan. Dar aici discutăm de respect şi morală.