Ilhan Mustafa a fost coleg de cameră cu Ladislau Bölöni Cum a trecut fundaşul dreapta al Farului de la artilerie la regimentul de tancuri (galerie foto)

Fost fotbalist, directorul Palatului Copiilor din Constanţa, Ilhan Mustafa, a jucat ani buni la FC Farul, ca fundaş dreapta. A fost unul dintre eroii echipelor de poveste din anii ’70, ocupând locul 4 în Divizia A în sezonul 1973/1974. Înzestrat cu o viteză deosebită, dar şi tehnic, în egală măsură, Mustafa, acum în vârstă de 61 de ani, a evoluat la Farul până în 1981, intrând în galeria celor mai buni laterali dreapta ai clubului constănţean.

Născut la Mangalia, pe 12 august 1952, Ilhan Mustafa s-a apucat de fotbal în 1967, după încheierea clasei a opta. A participat la o selecţie la AS Armata Marina Mangalia şi a fost oprit imediat. „Eu eram un suporter al Marinei, unde veneau mulţi jucători din ţară şi se lansau. Atunci, în campionatul judeţean jucau trei echipe din Mangalia, Marina, Callatis şi Metalul“, povesteşte Mustafa. Antrenorul care l-a remarcat pe tânăr a fost cunoscutul Gheorghe Cacoveanu, un fost celebru jucător al Stelei. „Calitatea mea era viteza. Nea Ghiţă Cacoveanu m-a pus extremă dreapta, unde jucase şi el. În sezonul 1967/1968, am jucat la juniori. Aveam 15 ani şi evoluam alături de fotbalişti de 17-18 ani. În 1968, am fost promovat la seniori. Marina juca în Divizia C, iar eu eram în clasa a 10-a. Am primit tricoul cu numărul 7. Jucam tot extremă dreapta“, mai spune Mustafa. Impresionat de calităţile tânărului Ilhan, Cacoveanu l-a trimis în 1969 la o tabără naţională de juniori, la Bistriţa, fiind selecţionat şi rămânând apoi în lotul de perspectivă al României, care îl avea ca antrenor coordonator pe Gheorghe Ola. Printre colegii de lot ai lui Mustafa se numărau jucători care aveau să ajungă celebri: Mircea Sandu, Ladislau Bölöni (colegul de cameră al fundaşului Marinei), Ştefan Sameş, Sătmăreanu II sau Gabriel Sandu. Aflaţi în cantonament la Bucureşti, Mustafa şi colegii săi se pregăteau uneori în comun şi jucau cu Naţionala mare. „Îmi aduc aminte de momentul premergător plecării lotului de seniori în turneul din Brazilia, înainte de Campionatul Mondial din Mexic. Eu am făcut cuplu, la exerciţii, cu tatăl lui Ionuţ Lupescu, Culae. Erau antrenamente de protocol, să ne motiveze. Mie mi-au dat o mare încredere. Era o generaţie incredibilă. Jucători precum Dobrin, Domide, Sătmăreanu, Lupescu, Deleanu, Nunweiller se purtau cu noi ca nişte fraţi mai mari“, îşi aminteşte Ilhan Mustafa.

Transferat la Farul la 17 ani şi puţin

Inevitabil, graţie evoluţiilor tot mai bune de la Mangalia, pentru tânărul Ilhan a venit şi momentul transferului la Farul, echipa la care ajungeau toţi jucătorii de perspectivă din judeţ. „Eu auzisem ceva zvonuri că sunt în atenţia Farului, iar în toamna lui 1969, mă pomenesc la Mangalia, la liceu (eram în clasa a XI-a), cu Robert Cosmoc (antrenorul principal al echipei), şi cu preşedintele clubului, Mocanu. S-au discutat toate detaliile transferului meu, rămânând ca în ianuarie 1970 să mă prezint la Farul“, arată Ilhan Mustafa. La 17 ani şi puţin, rapida extremă din Mangalia făcea pasul cel mare al carierei sale. A ajuns la Constanţa pe o vreme câinoasă, cu viscol, şi a intrat într-un vestiar plin de fotbalişti pe care Ilhan îi respecta şi îi admira. „Erau mulţi oameni de lot naţional, precum Tufan, Antonescu, Kallo, Pleşa, Koszka, Sasu, Dumitru Popescu ori Sorin Avram. Plus alţi jucători mari“, descrie directorul Palatului Copiilor cercul select în care urma să intre. La început, Mustafa se pregătea cu echipa mare, dar juca la tineret. La seniori însă postul de fundaş dreapta era deficitar (se încercau diferite improvizaţii, chiar şi cu Dumitru Antonescu sau cu Ion Constantinescu), iar în primăvara lui 1970, cineva a venit cu ideea să fie încercat în acest rol şi Mustafa. Tânărul s-a adaptat de minune şi s-a rodat ca fundaş dreapta în mai multe amicale, pe care Farul le-a disputat profitând de întreruperea de campionat de circa două luni, prilejuită de evoluţia Naţionalei la Mondialul din Mexic. Ilhan se impusese ca titular, dar a avut ghinionul unei accidentări urâte (o entorsă la gleznă care l-a scos din circuit aproape două luni), ceea ce a făcut ca fundaş dreapta să fie folosit Mihai Stoica. Mustafa a debutat în Divizia A în campionatul 1970/1971, într-un meci pierdut cu 0-2 în deplasare, cu Steagul Roşu Braşov. Musti nu era însă titular de drept, în acel sezon jucând doar patru meciuri din primul minut, iar în alte partide fiind folosit din postura de rezervă.

Născut în aceleaşi zi şi lună cu Iosif Bükkösi

În aceste condiţii, tânărului din Mangalia i se iveşte varianta Portul Constanţa, unde debuta ca antrenor Constantin Tâlvescu şi unde Ilhan a fost împrumutat de Farul timp de doi ani. „Echipa juca în Divizia B, iar Tâlvescu m-a convins să merg acolo. Nu am fost folosit însă ca fundaş dreapta, ci ca vârf de atac! Făceam cuplu în ofensivă cu Iosif Bükkösi, care era antrenor secund, dar şi juca. Nea Ioji mi-a fost ca un tată. Suntem născuţi în aceleaşi zi şi lună, doar anii diferă. Era omenos şi ţinea mult la mine. Faţă de trei antrenori am o afinitate, ne leagă o legătură sufletească deosebită: Ghiţă Cacoveanu, Ioji Bükkösi şi Constantin Tâlvescu. La Portul, mă descurcam şi ca atacant. Dădeam goluri, dar şi ratam mult. Nu aveam experienţă, ajungeam faţă în faţă cu portarul şi de multe ori nu reuşeam să înscriu“, povesteşte Ilhan Mustafa. Lucrurile nu au mers însă prea bine la noua sa echipă în primul an. Au apărut probleme, Tâlvescu a plecat vicepreşedinte la Farul (în locul său venind antrenor Ion Troancă), iar la finele sezonului 1971/1972, echipa a retrogradat în Divizia C.

„Turcule, fă-ţi valiza, că pleci la Roman!“

Sezonul următor l-a prins pe Mustafa tot la Portul. Între timp, Bükkösi fusese promovat antrenor principal, dar, în luna noiembrie, Ilhan primeşte o lovitură: îi vine ordin de încorporare în armată. „S-a întâmplat chiar înaintea unui meci. La stadion m-au aşteptat doi militari, cu plicul în care se afla ordinul de prezentare. Pe culoarul de la vestiare, am dus o luptă cu mine: să semnez, să nu semnez... Colegii mă îndemnau să nu o fac, militarii mă atenţionau că nu-i de glumit şi să semnez. Am iscălit de primire şi am plecat în armată. Eu mă aşteptam să fiu repartizat la Mangalia, dar vestea care mi s-a dat m-a lovit ca o măciucă în moalele capului: mergeam tocmai la Bacău, la artilerie, la un regiment de elită al Armatei a II-a. Un an şi patru luni. Ajuns acolo, am intrat direct în armată, ca să zic aşa. La plutonul de cercetare. Fără fotbal. După trei săptămâni însă, pe când eram la instrucţie, vine sergentul (un băiat din Bacău) şi-mi spune: «Turcule, fă-ţi valiza, că pleci la Roman». După care îmi explică, văzând cât de mirat eram: «Stai liniştit, că-i de bine. Pleci la fotbal». Parcă am renăscut! În 15 minute, mi-am făcut valiza şi eram în camion. După 40 de kilometri (distanţa dintre Bacău şi Roman), am ajuns la regimentul de tancuri, care era condus de generalul Lucan. Am intrat în biroul lui direct din camion. Ei aveau o echipă, Victoria Roman, şi m-am bucurat nespus când m-au încadrat în formaţie“, arată Ilhan Mustafa. Victoria juca în campionatul regional şi se bătea la promovarea în Divizia C cu reprezentanta Sucevei. „Evoluam extremă dreapta. Am petrecut acolo o perioadă extraordinară. Eram foarte iubit. Majoritatea jucătorilor veneau din Galaţi. Nu am mai făcut deloc armată, m-am axat doar pe fotbal. La final, echipa a promovat. În 1973, am terminat armata, iar după mine, la Roman a venit un alt fotbalist de la Farul, Ion Codin“, punctează Ilhan Mustafa.

Vigu şi Antonescu erau mobilizatori extraordinari

Din armată, fotbalistul s-a întors la Portul. Echipa era antrenată tot de Bukkosi, juca în Divizia C şi trăgea la promovare, dar cu şanse mici. Ilhan a fost folosit la început extremă dreapta, dar apoi, de nevoie, a fost retras fundaş dreapta. În martie 1974, Mustafa a avut bucuria reîntoarcerii la Farul. Echipa constănţeană avea iar probleme la nivelul fundaşului dreapta. Jurcă şi Ghirca erau accidentaţi şi nu avea cine să joace acolo. Astfel că s-a apelat la Mustafa. Acesta avea 22 de ani, prinsese ceva experienţă şi se specializase în acest post. „M-au adus în disperare de cauză. Eu parcă nu plecasem deloc, aşa de familiar mă simţeam la Farul. M-am întors în cea mai bună formaţie din anii ’70 a Farului, după părerea mea. Iosif Vigu şi Dumitru Antonescu erau motoarele echipei, mobilizatori extraordinari. Vigu avea o mentalitate deosebită. Dacă nu pleca imediat, sunt convins că Farul reuşea mari performanţe apoi“, apreciază Mustafa. Primul său meci a fost cel la Cluj, cu CFR, câştigat de „marinari“ cu 1-0. De atunci, Ilhan a rămas titular, jucând la Farul (cu numărul 2) până în 1981, când o accidentare l-a făcut să piardă echipa de bază, dar şi motivaţia, astfel că în acel an a plecat de la echipa constănţeană, mergând la Şoimii Cernavodă, în Divizia C, la insistenţele colegului său Mihai Stoica, înscăunat acolo antrenor. „A fost cea mai proastă decizie a vieţii mele. La Cernavodă, am întâlnit oameni de proastă calitate, care m-au dezamăgit. Astfel că, în 1983, la 31 de ani, am hotărât să agăţ ghetele în cui“, povesteşte Ilhan Mustafa. Fotografia de mai sus a fost realizată pe 22 octombrie 1978, cu ocazia unui meci jucat la Medgidia. În echipă se află: rândul de sus (de la stânga la dreapta) - Florea Bălosu, Dima Tararache, Paul Peniu, Dan Ştefănescu, Dumitru Nistor, Ilhan Mustafa, Ştefan Petcu; rândul de jos (de la stânga la dreapta) - Dumitru Antonescu, George Drogeanu, Constantin Ignat, Mihai Lifciuc. 

Cea mai frumoasă perioadă din viaţă 

Privind înapoi, spune, fără să stea pe gânduri, că perioada Farul a fost cea mai frumoasă parte a vieţii sale. „Am rămas cu amintiri de neuitat, am legat prietenii care durează şi astăzi, am împărţit alături de colegii mei şi bucurii, şi tristeţe (ca la fotbal), toate în faţa unui public minunat, care umplea până la refuz stadionul“, spune Ilhan Mustafa. Cea mai bună performanţă a sa în tricoul Farului rămâne locul 4 în Divizia A, în sezonul 1973/1974, dar şi meciurile din Cupa Balcanică, din sezonul următor, când „marinarii“ s-au confruntat cu Lokomotiv Sofia şi Eskişehir Spor. Lotul din ediţia 1973/1974 a fost: Gheorghe Popa, Dan Ştefănescu - Ilhan Mustafa, Mihai Stoica, Dumitru Antonescu, Florea Bălosu, Dumitru Nistor, Mihai Turcu, Ion Constantinescu, Iosif Vigu, Ion Ghirca, Cornel Jurcă, Constantin Mărculescu, Vasile Mihu, Cornel Negoescu, Vasile Oprea, Dumitru Tănase, Constantin Caraman, Ion Moldovan (antrenori:  Emanoil Haşoti şi Petre Comăniţă). „Musti era un jucător foarte bun şi un om deosebit, cum a rămas, de altfel, şi astăzi. Nu întâmplător a ajuns director la Palatul Copiilor. Ca fotbalist, avea viteză, dar şi calităţi tehnice. Toată lumea era mulţumită de el la Farul“, afirmă Dumitru Antonescu, fotbalistul care are cele mai multe meciuri jucate pentru Farul în Liga I - 400.

Firma la care lucrează fiica sa e sponsor al echipei Manchester United

După ce a renunţat la fotbal, Ilhan Mustafa s-a îndreptat către învăţământ. Întâi a fost profesor suplinitor de educaţie fizică, activând la Pietreni (între 1984 şi 1986). „Am luat-o de la zero. Nu mă mai cunoştea nimeni. Am schimbat totul, intrând într-o altă lume. La început, am făcut naveta zilnic la Pietreni, cale de 50 de kilometri. A fost o perioadă grea, dar frumoasă, pentru că activam într-un domeniu care îmi plăcea“, arată Mustafa. În 1986, şi-a dat definitivatul şi a fost integrat la Mangalia. Avea o grupă la CSS, dar profesa şi la Liceul „Ion Bănescu“. În 1987, a preluat, ca antrenor, echipa Şantierului Naval, Callatis, care evolua în judeţ. În acelaşi an însă, la CSS1 Constanţa s-a eliberat un post, prin plecarea lui Nicu Leolea, iar Mustafa a fost încadrat acolo. Din 1990, secţia de fotbal de la CSS1 a fost transferată la Parcul Pionierilor (cum se numea înainte Palatul Copiilor), iar din 2005, Ilhan Mustafa este director al acestei instituţii. De-a lungul carierei de antrenor, a lansat fotbalişti precum Vlad Rusu (fostul atacant al Stelei), Ovidiu Stoianof, Ionel Boghiţoi, Alexandru Stamate, Ionel Melenco sau Robert Dulan. Ilhan Mustafa este căsătorit cu Valeria, iar cei doi au o fiică, Alina Ramona. Aceasta a stat patru ani în Luxembrug, iar acum este la Londra, unde lucrează în departamentul de audit al unei firme multinaţionale, sponsor al echipei de fotbal Manchester United. Tânăra a urmat, la Bucureşti, Facultatea de Administrarea Afacerilor cu predare în limbi străine din cadrul Academiei de Studii Economice.