Premiul Nobel pentru Literatură 2025, atribuit scriitorului maghiar Laszlo Krasznahorkai

Premiul Nobel pentru Literatură 2025 i-a fost atribuit joi scriitorului maghiar Laszlo Krasznahorkai „pentru opera sa convingătoare şi vizionară care, în mijlocul terorii apocaliptice, reafirmă puterea artei”.

László Krasznahorkai născut pe 5 ianuarie 1954 este un romancier și scenarist maghiar. A fost distins cu Premiul Nobel pentru Literatură în 2025. Anterior, a câștigat Premiul Internațional Man Booker în 2015.

Krasznahorkai este cunoscut pentru romanele sale dificile și solicitante, adesea etichetate drept postmoderne , care explorează teme distopice și melancolice. Mai multe dintre lucrările sale, inclusiv romanele Satantango (1985) și Melancolia rezistenței (1989), au fost adaptate în filme de regizorul Béla Tarr .


Viața timpurie și educația

Krasznahorkai s-a născut în Gyula, Ungaria, pe 5 ianuarie 1954  într-o familie de clasă mijlocie.Tatăl său, György Krasznahorkai, era avocat, iar mama sa, Júlia Pálinkás, administrator la asigurările sociale. Tatăl său i-a ținut secrete rădăcinile evreiești, dezvăluindu-le abia când Krasznahorkai avea unsprezece ani. 

În 1972, Krasznahorkai a absolvit liceul Erkel Ferenc, unde s-a specializat în latină . Din 1973 până în 1976 a studiat dreptul la Universitatea József Attila (acum Universitatea din Seghedin) și din 1976 până în 1978 la Universitatea Eötvös Loránd (ELTE) din Budapesta.  Din 1978 până în 1983, a studiat limba și literatura maghiară la Facultatea de Științe Umaniste ELTE, obținând diploma. Teza sa a fost despre opera și experiențele scriitorului și jurnalistului Sándor Márai (1900–1989) după ce acesta a fugit de regimul comunist în 1948. În anii săi de student la literatură, Krasznahorkai a lucrat la editura Gondolat Könyvkiadó.

Carieră de scriitor


De la finalizarea studiilor universitare, Krasznahorkai s-a întreținut ca autor independent. În 1985, romanul său de debut, Satantango , a avut succes, iar acesta a fost imediat propulsat în prim-planul vieții literare maghiare. Acesta a primit premiul pentru cea mai bună carte tradusă în limba engleză în 2013, scrie wikipedia.org. 

A călătorit în afara Ungariei comuniste pentru prima dată în 1987, petrecând un an în Berlinul de Vest, ca beneficiar al unei burse DAAD. De la prăbușirea blocului sovietic, a locuit în diverse locuri. În 1990, pentru prima dată, a putut petrece o perioadă semnificativă de timp în Asia de Est . Și-a bazat experiențele din Mongolia și China pentru a scrie „Prizonierul din Urga” și „Distrugere și durere sub ceruri” . S-a întors de multe ori în China. 

În 1993, romanul său „Melancolia rezistenței” a primit premiul german Bestenliste pentru cea mai bună operă literară a anului. În 1996, a fost invitat al Wissenschaftskolleg din Berlin. În timp ce finaliza romanul „Război și război” , a călătorit mult prin Europa. Poetul american Allen Ginsberg i-a fost de mare ajutor în finalizarea lucrării; Krasznahorkai a locuit o perioadă în apartamentul lui Ginsberg din New York și a descris sfaturile prietenoase ale poetului ca fiind valoroase pentru a da viață cărții. 

În 1996, 2000 și 2005 a petrecut șase luni la Kyoto. Contactul său cu estetica și teoria literară din Orientul Îndepărtat a dus la schimbări semnificative în stilul său de scriere și în temele abordate. Se întoarce adesea atât în ​​Germania, cât și în Ungaria , dar a petrecut perioade diferite de timp și în alte câteva țări, inclusiv Statele Unite, Spania, Grecia și Japonia, oferindu-i inspirație pentru romanul său „Seiobo There Below” , care a câștigat premiul pentru cea mai bună carte tradusă în 2014.


Începând cu 1985, regizorul și prietenul autorului, Béla Tarr, au realizat filme aproape exclusiv bazate pe operele lui Krasznahorkai, inclusiv Sátántangó și Werckmeister Harmonies. Krasznahorkai a declarat că filmul din 2011, Calul din Turin, va fi ultima lor colaborare.  Krasznahorkai a colaborat, de asemenea, îndeaproape cu artistul Max Neumann , inclusiv la nuvela ilustrată Chasing Homer (2021), care este însoțită de o coloană sonoră originală de percuție a muzicianului de jazz Szilveszter Miklós .În 2020, i s-a acordat Premiul Bortrund la Minsk pentru „angajamentul său față de povestirea captivantă”.

Krasznahorkai a primit aprecieri internaționale din partea criticilor. Susan Sontag l-a descris ca fiind „maestrul maghiar contemporan al apocalipsei care inspiră comparație cu Gogol și Melville”. WG Sebald a remarcat: „Universalitatea viziunii lui Krasznahorkai rivalizează cu cea a romanului Suflete moarte de Gogol și depășește cu mult toate preocupările mai mici ale scrisului contemporan”. În 2015, a primit Premiul Internațional Man Booker, primul autor maghiar care a primit acest premiu. În 2025, a primit Premiul Nobel pentru Literatură.



Citește și:

Mary Brunkow, Fred Ramsdell și Shimon Sakaguchi - laureații Premiului Nobel pentru Medicină 2025