In memoriam Constantin Artachino, pictor al Catedralei Ortodoxe Sf. Nicolae din Tulcea

 
Constantin Artachino s-a născut pe 7 noiembrie 1870 și este originar din Giurgiu, trăgându-se dintr-o familie cu rădăcini în portul Artachi de la Marea Marmara.
 
În anul 1877, când a izbucnit Războiul Ruso – Turc, familia lui Constantin Artachino s-a refugiat în București.
 
După ce a absolvit cele patru clase primare, părinții lui l-au înscris la Școala de Comerț. Acolo, profesorii au descoperit că era talentat la desen. Astfel, fiind sprijinit de un unchi, Artachino a urmat în paralel cu Școala de Comerț și Academia de Belle Arte, sub îndrumarea lui Theodor Aman și George Demetrescu Mirea.
 
Ulterior, el a plecat la Paris, primind o bursă de studii de patru ani. În orașul francez a făcut cursurile Academiei Julien și a studiat cu L. Doucet, Corot, W. Bouguereau și Brantot. A început să practice în localitățile Fontainebleau și Barbizon.
 
După ce nu a mai beneficiat de bursă, Constantin Artachino a fost nevoit să se întoarcă în România. A expus, cu succes, mai multe lucrări pe care le-a și vândut, iar cu banii câștigați a plecat într-o călătorie la Constantinopol.
 
Chiar dacă Artachino s-a făcut remarcat prin picturile pe șevalet, el a contribuit și la pictarea Catedralei Ortodoxe Sf. Nicolae din Tulcea, construită în 1865, renovată și pictată în perioada 1897 – 1900. Pe lângă, Artachino, a mai contribuit și Ștefan Luchian. De asemenea, cei doi și Constantin Pascali au executat pictura murală în ulei, în stil bizantin și catapeteasma Catedralei Sfântul Alexandru din Alexandria. După cutremurul din 1940, pictura a fost restaurată de Constantin Artachino și Ștefan Panciu.
 
La 2 mai 1896, la inițiativa lui Ștefan Luchian a fost deschisă „Expoziția artiștilor independenți”, la care au expus tineri talentați, printre care Constantin Artachino, refuzați anterior la Salonul Oficial, deschis în același timp.
 
Alături de Nicolae Vermont, Ștefan Luchian și alți pictori ai vremii, Constantin Artachino a înființat Societatea pentru dezvoltarea artelor în România – „Ileana”.
 
El s-a numărat și printre fondatorii societății Tinerimii Artistice, ce a luat ființă la 3 decembrie 1901. Pe lângă el au mai fost: Ștefan Luchian, Nicolae Vermont, Arthur Verona, Frederic Storck, Ștefan Popescu și Gheorghe Petrașcu. Gruparea milita pentru o artă realistă, pentru subiecte luate din viața țăranilor, a oamenilor de rând.
 
În anul 1913, pictorul primea Medalia clasa I pentru pictură la Salonul Oficial.
 
El a fost profesor la catedra de desen la Școala de Arte Frumoase din Iași, iar după anul 1920, a fost transferat la Școala de Belle Arte din București, unde a predat până în anul 1935, când a fost pensionat pentru limită de vârstă.
 
În această nouă etapă a vieții, Constantin Artachino a continuat să picteze și să expună.
 
El a murit la București, în data de 9 februarie 1954, la vârsta de 83 de ani.
 
Citește și:
In memoriam Nina Arbore, pictorița Bisericii „Sfinții Împărați Constantin și Elena” din Constanța