Doctor Honoris Causa al Universității „Ovidius” Constanța In memoriam Șerban Papacostea, reputatul academician care a fost deținut politic la Canal

 
Originar din București, Șerban Papacostea s-a născut pe 25 iunie 1928, în familia juristului Petru Papacostea. El se trage dintr-un neam de macedo-români legat de Gușu Papacostea, întemeietorul primei școli românești din Macedonia.
 
Șerban Papacostea și-a făcut studiile preuniversitare și universitare în orașul natal. În anul 1946, a absolvit Liceul „Dimitrie Cantemir”. Peste alți patru ani, Papacostea devenea absolvent al Facultății de Litere și Filosofie, secția Istorie – geografie. Și-a luat doctoratul în 1968, cu teza „Regimul dominației austriece în Oltenia (1718 – 1739)”. În anul 1971, respectiva lucrare a fost premiată de Academia Română.
 
Șerban Papacostea obișnuia, după cum chiar el declara într-un interviu din urmă cu mai mulți ani, indexat în Arhiva de Istorie Orală a Memorialului Sighet, să frecventeze și în timpul liceului și al studenției Biblioteca Institutului Francez. Pentru acest motiv, la 15 martie 1950, el a fost arestat de autoritățile comuniste în fața clădirii amintite și anchetat la Rahova. De acolo, alături de alte persoane reținute, a fost trimis la Jilava, iar apoi la Constanța, în lagărul Canalul Dunăre – Marea Neagră.
 
Supus la munci silnice, Șerban Papacostea a îndurat chinurile de la Canal până în anul 1953.
 
Cu libertatea redată, Șerban Papacostea a început să lucreze la Biblioteca Centrală Universitară, între anii 1954 – 1957. Ulterior, vreme de 50 de ani, a întreprins o muncă de cercetare științifică la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” al Academiei Române. În perioada 1990 – 2001, el a fost directorul instituției.
 
În decursul anilor, reputatul academician a devenit cunoscut pentru lucrările sale istorice, fiind considerat unul dintre cei mai importanți istoriografi din România.
 
Între operele sale majore se află lucrări precum: „Geneze statului în Evul Mediu românesc. Studii critice” (1988) sau „Românii în sec. XIII. Între cruciadă și Imperiul Mongol” (1994).
 
De numele său se leagă publicarea unor studii de seamă în reviste istorice, ce abordează teme precum: geneza statelor românești în sec. XIV; poziția internațională a Țărilor Române în sec. XV în funcție de rivalitatea marilor puteri vecine; curentele heterodoxe și impactul lor asupra vieții spirituale și politice românești; evoluția regimului țărănimii în sec. XVIII; politica de reforme a domnilor fanfarioți; istoria bazinului pontic în vremea hegemoniilor venețiană și genoveză. 
 
A contribuit la scrierea tratatului „Istoria României” (vol. III, 1964) și la scrierea sintezelor „Istoria poporului român” (1970) și „Istoria României” (1999).
 
De asemenea, este autorul unor lucrări referitoare la activitatea unor reputați istorici români: „N. Iorga și Institutul de Istorie Universală” (1991), „Testamentul istoriografic al lui N. Iorga” (1991), „Gheorghe I. Brătianu: istoricul și omul politic” (1993), „Un dascăl de rigoare științifică și morală: Dionisie M. Pippidi” (1994), ș.a.
 
A fost redactor șef al „Revistei istorice“, coeditor al revistei „Il Mar Nero“ (Italia), coredactor al colecției „Rumänian Studien“ (Germania), membru în colegiul de redacție al publicației „Studii și materiale de istorie medie“ și membru în Comitetul internațional „Repertorium Fontium Historiae Medii Aevi“.
 
În noiembrie 1993, Șerban Papacostea devenea membru corespondent al Academiei Române și în 2016 a fost numit membru titular. Academicianul a mai fost afiliat Academiei Ligure de Științe și Litere, pentru care fost membru corespondent începând cu 1996.
 
Vorbind de distincții, Șerban Papacostea a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universității „Ovidius” Constanța, în anul 2006, el lucrând înainte ca profesor asociat al Facultății de Istorie și Științe Politice din cadrul instituției de la malul mării (perioada 1996 – 2006). În anul 2008, Președinția României i-a conferit Ordinul Național „Steaua României” în grad de cavaler, iar în 2017, aceeași distincție, în grad de Ofițer.
 
Șerban Papacostea s-a stins din viață în ziua de 6 aprilie 2018, la admirabila vârstă de 89 de ani, în București.
 
Citește și:
#citeșteDobrogea Trei ani de la dispariția academicianului Șerban Papacostea. A cunoscut condițiile de infern ale lagărului de la Canal