Cronică de spectator la Teatrul de Stat Mergeţi la spectacolul „Billy Şchiopul“, să descoperiţi ce avem în comun cu... irlandezii!

În weekendul recent încheiat, constănţenii au fost aşteptaţi în sala Teatrului de Stat pentru a fi spectatorii primei premiere din acest an, dar şi a mandatului de director interimar al lui Erwin Şimşensohn. Un director ambiţios, care şi-a dorit să amprenteze sosirea sa la conducerea instituţiei de la malul mării cu un spectacol multipremiat de-a lungul anilor.
 
Plasată, ca acţiune, în 1934, pe o insulă de pe coasta de vest a Irlandei, povestea ciudată a lui „Billy Şchiopul” („Schilodul din Inishmaan“ - titlul original, scrisă de dramaturgul irlandez Martin McDonagh) codifică sensibilitatea, într-un registru dur. „Chiar nu suntem atât de răi pe cât părem!”, suna mesajul scenografei constănţene Iuliana Vîlsan.
 
Cu un cinism al dialogului care pe unii spectatori i-a făcut să tresară, piesa montată de apreciatul regizor Vlad Massaci reuşeşte să scoată la iveală răutatea omenească drapată de un umor crud. Un soi de bullying a cărui ţintă este un biet tânăr născut cu un handicap îngrozitor. Urmărit de o nemiloasă teorie, şi anume că părinţii lui s-ar fi sinucis, înecându-se, din cauza lui, sensibilul Billy (interpretat de studentul la UNATC Vlad Linţă în distribuţia de duminică, 2 iunie) este adus extrem de bine în contrast cu tipologiile cinice ale unui Johnnypateenmike (interpretat de Nicodim Ungureanu într-un registru grav, pe repede înainte, pe alocuri neinteligibil), ori bădărănoasei Hellen (studenta Otilia Nicoară chiar ştie ce vrea) sau al durului Babybobb (Marian Adochiţei face o nouă demonstraţie a talentului său actoricesc). În cele din urmă, aparenta lor cruzime maschează o iubire care l-a făcut pe primul să-l salveze pe schilod în copilărie, când părinţii lui, de fapt, voiau să-l înece în mare, pe cea de-a doua să-l salveze a doua oară, când el voia să se sinucidă, dându-i în ultimul moment speranţa că poate fi iubit, iar cel de-al treilea să mijlocească plecarea sa la Hollywood, de unde Billy se întoarce însănătoşit.
 
De partea cealaltă, blândele şi miloasele mătuşi ale lui Billy - Kate şi Eillen (interpretate de Laura Crăciun - inocenţă în stare pură, respectiv Mirela Pană - da! chiar a impresionat publicul, după ropotele de aplauze primite la final). La fel de apreciat de spectatori a fost şi rolul în travesti interpretat de maestrul Mihai Sorin Vasilescu (cel al beţivei mame a lui Johnnypateenmike), simpatic personaj, chiar şi din scaunul cu rotile.
 
La finalul reprezentaţiei de duminică, 2 iunie (din distribuţia căreia au mai făcut parte actorul Andrei Cantaragiu, în rol de medic, şi studentul Mircea Siromaşenco - „victima” brutalei sale surori Hellen), directorul Erwin Şimşensohn a urcat pe scenă pentru a mulţumi întregului colectiv care a contribuit la succesul acestei premiere.
 
Cu riscul de a fi fost lapidari, ne-am rezumat în a dezvălui fragmentar firul epic al poveştii, pentru că el merită descoperit de fiecare dintre noi, aşa cum considerăm că ne aflăm în consonanţă cu... irlandezii.
 

Despre regizorul Vlad Massaci

 
S-a născut în 1968. A studiat regia de teatru, la clasa profesoarei şi regizoarei Cătălina Buzoianu, în cadrul Academiei de Teatru şi Film. Ulterior, în perioada 2003 şi 2006 a fost el însuşi profesor în aceeaşi instituţie, al cărei nume s-a schimbat în Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale“. Între anii 1998 şi 2001, a fost  angajat ca regizor la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ, iar între 2001 şi 2002, la Theater der Jungen Welt din Leipzig. Din 2003 până în prezent este regizor angajat la Teatrul de Comedie.
 
A montat peste 40 de spectacole. Dintre cele mai recente: Plastilina, de Vasili Sigarev (Teatrul Naţional Radu Stanca din Sibiu, 2005), Copilul îngropat, de Sam Shepard (Teatrul Sică Alexandrescu din Braşov, 2006), Fata de mãtase artificialã, de Irmgard Keun (Teatrul de Comedie, 2008), Elling, de Axel Hellstenius (Teatrul de Comedie, 2010), True West, de Sam Shepard (74 Targul Mures, 2010), A fi sau a nu fi, de Nick Whitby (Teatrul Toma Caragiu din Ploieşti, 2011), Acasă la tata, de Mimi Brănescu (Teatrul de Comedie, 2012); American Buffalode David Mamet (Teatrul ”Sică Alexandrescu”, Braşov, 2012),  Edmond de David Mamet, Teatrul Naţional ”Vasile Alecsandri”, Iaşi, 2012), O poveste ciudată cu un câine la miezul nopţii de Simon Stephens/ Mark Haddon ( Teatrul ”Anton Pann”, Râmnicu Vâlcea, 2013), Femei/Bărbaţi de Willy Russel (Teatrul ”Anton Pann”, Râmnicu Vâlcea, 2015), Steaua fără nume de Mihail Sebastian (Teatrul de Comedie, 2015).
 
La Teatrul Nottara a adus pe scenă producţii care au atras interesul publicului şi au înregistrat un mare succes: Billy Şchiopul, de Martin McDonagh (2005), Platonov, de A.P. Cehov (2008), Aniversarea, de Thomas Vinterberg şi Mogens Rukov (2009), Roman teatral, după Mihail Bulgakov (2012).
 
De-a lungul timpului, Vlad Massaci a primit mai multe premii pentru regie, printre care se numără: Premiul criticii pentru debut, pentru Trei femei înalte de Edward Albee de la Teatrul de Comedie (Gala Criticilor, 1998); Premiul Juriului, pentru Romanţioşii de Edmond Rostand de la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ (Festivalul de Teatru Scurt de la Oradea, 1999); Premiul pentru regie pentru acelaşi Romanţioşii (Festivalul de Comedie de la Galaţi, 2000) şi Marele premiu pentru Billy Şchiopul de Martin McDonagh (Festivalul Capul de regizor de la Buzău, 2006).