Balcicul, un taram de poveste, redat de penelul interbelic

# In perioada dintre cele doua razboaie mondiale, Balcicul devenise o Mecca a artistilor romani * Niciun pictor al vremii nu a scapat de atractia orasului

Muzeul de Arta din Constanta adaposteste aproximativ 150 de tablouri semnate de pictorii de la Balcic. Nicolae Tonitza are peste 60 de tablouri in care portretizeaza exotismul locuitorilor.Din totdeauna, creatorii de frumos au cautat surse de inspiratie pentru lucrarile lor. Situat intre Nisipurile de aur si Capul Caliacra, la 62 de kilometri de granita cu Bulgaria, oraselul Balcic a inspirat pictorii din perioada interbelica, si nu numai pe acestia. Dupa cel de-al Doilea Razboi Balcanic, in 1913, Balcicul a intrat in componenta Romaniei. Abia in jurul anului 1922, acesta este descoperit de catre tinerii pictori romani scoliti in tara sau strainatate. In anul 2003, Muzeul de Arta, institutia care detine cele mai multe lucrari pe aceasta tema, a organizat cea mai mare expozitie consacrata magnificului oras de la mare. La aceasta au participat cu lucrari toate muzeele din tara. Ulterior, cele 500 de lucrari au fost mutate la Muzeul National de Arta al Romaniei. Tinerii artistii care facusera scoala in Franta, sub influenta impresionismului au dorit sa redea in lucrarile lor lumina, factor decisiv al curentului artistic mai sus amintit. Instaurarea modernitatii s-a facut prin eliminarea umbrelor si penumbrelor clar-obscurului. Cautand un anume tip de exotism, pictorii au fost atrasi de culorile vii. Relieful deosebit, cu lungile faleze albe, dealurile rosietice, casutele mici, la care se adauga si fermecatoarea prezenta a marii, au raspuns pe deplin dorintelor creatorilor. La toate acestea se adauga si prezenta turcilor si a tatarilor, care dadeau si mai mult exotism locului. "Intre 1922 si 1940, moment in care oraselul este predat autoritatilor bulgaresti, niciun pictor nu a scapat de fascinatia Balcicului", a precizat dr. Doina Pauleanu, directorul Muzeului de Arta. Referindu-se la acest lucru, Camil Petrescu spunea la un moment dat: "Nu exista expozitie in Romania care sa nu fie cotropita de peisajele din Balcic".Balcic, locul in care "munceau doar pictorii si magarusii"Iosif Iser, Ion Theodorescu-Sion, Alexandru Satmary, Ipolit Strambu sau Dumitru Ghiata au descoperit independent frumusetile orasului. Nicolae Tonitza, cel pentru care Mangalia reprezenta o sursa de inspiratie a recunoscut superioritatea frumusetii locului. Fascinatia pentru Balcic il retine in acest loc chiar si iarna. Alexandru Satmary este cel care i-a atras atentia Reginei Maria despre pitorescul locurilor. Cea de-a carui nume se leaga istoria Balcicului a fost un fel de Mecena al Artei. Pasionata de pictura, Regina a sprijinit artistii. Datorita acesteia, in fiecare vara, locul se umplea de cei care redau pe panze pitorescul peisajului. Despre efervescenta dimensiunii culturale din acest loc, Nicolae Tonitza, afirma: "La Balcic, nu muncesc decat pictorii si magarusii". Artistula devenit unul dintre cei mai importanti pictori ai Balcicului. Tablourile realizate in culori vii prezinta peisaje, dar si portrete ale etniilor. Peste 60 de tablouri redau frumusetea si ineditul locuitorilor. Lucrarile inspirate de acest loc poarta nume generice: cafeneaua lui Mamut, tigania din Balcic, cimitirul tatarasc. Dupa 1940, despre aceasta Mecca a pictorilor romani abia s-a mai mentionat. Balcicul a devenit un subiect tabu, mai ales ca acolo era castelul Reginei. Tablourile purtau denumirea generica de "peisaj dobrogean".