Adrian Daminescu, la ceas aniversar Adevărata poveste a vieții cântărețului crescut la Constanța

 

• Adrian Daminescu este un cântăreț  cu voce caldă, baritonală și ambitus de tenor și compozitor român. Astăzi împlinește 65 de ani.

Adrian Daminescu s-a născut la Timișoara, într-o după-amiază, pe 2 octombrie 1956, dar a copilărit în Constanța. A fost al doilea copil al cuplului care a îndrăgit scena o viață întreagă, Constantin Daminescu și Aznif Elisabeta Daminescu, născută Ekmekgian. Din păcate, primul copil, o fetiță, a plecat la îngeri la șase luni de la naștere din cauza unei răceli banale.

Părinții săi, renumitul cumpozitor și dirijor Constantin Daminescu și soprana Aznif Elisabeta Daminescu s-au mutat în orașul de la malul mării pentru că dirijorul fusese transferat de la pupitrul orchestrei operei din Timișoara la Constanța. Aici a pus bazele Teatrului de Operă. Mama sa, Aznif Elisabeta era de origine armeană, numele de scenă fiind Magdalena Daminescu.

În anul 2018,  în cadrul evenimentului organizat de cotidianul ZIUA de Constanţa - intitulat „Incredibila memorie a teatrului constănţean“, Adrian Daminescu a participat la eveniment primind medalia Jean Ionescu şi placheta #RespectTeatru, decernate în memoria tatălui său, Constantin Daminescu.

Cu această ocazie, cântărețul a ținut să-și spună cel mai mare regret al său:

„În primul rând, vreau să felicit cotidianul ZIUA de Constanţa pentru iniţiativa de a organiza un astfel de eveniment care aduce în online istoria culturală. Sper să reuşesc, fie şi în acest online, să fac cândva dovada că tatăl meu este cel care l-a adus pe Oleg Danovski de la Bucureşti aici. Nu Oleg Danovski a făcut această Operă, ci tatăl meu. Prima cărămidă... culturală pusă în această instituţie i-a aparţinut tatei. Acest teatru a fost preluat de Consiliul Judeţean la iniţiativa lui Vasile Vâlcu, care era prim vicepreşedinte al CJ în 1954/1955 şi care l-a adus pe tata de la Opera din Timişoara să facă Operă la Constanţa. De el se vorbeşte foarte puţin, de mama nu s-a vorbit deloc, chiar dacă a fost o mare soprană a acestei opere (Aznif-Elisabeta Daminescu - n.r.).

Eu văd că viaţa culturală este întreruptă undeva de cineva şi nu înţeleg de ce se întâmplă asta. Nu este interesul meu personal, ci în spiritul tatălui meu, care a creat această Operă şi care a chemat-o şi pe mama la Constanţa. El a învăţat să cânte la fagot, ca să poată fi fagotist în partidă de suflător, pentru că nu existau. A luat un violonist din port, un corist nu ştiu de pe unde, şi aşa a strâns el oamenii pentru această Operă.

De ce vă vorbesc despre Constantin Daminescu aşa? Nu numai pentru că era tatăl meu, ci pentru că am fost foarte atent la ceea ce a făcut tatăl meu. Un om de o bunătate rară, care împrumuta bani pe care apoi îi refuza pentru că nu-şi mai aducea aminte când i-a dat... celor din cor, celor din orchestră.

Se vorbeşte de Jean Ionescu ... daaa, a fost directorul acestei instituţii, dar după tatăl meu.
Numele Constantin Daminescu apare la ctitori. Dar ce înseamnă el? Cum poţi să dai numele unei persoane care nu a fost interesată niciodată de Opera din Constanţa, şi nu ctitorului respectiv? “
 
Citește și:

#RespectTeatru: Marele regret al artistului Adrian Daminescu - „Nu Oleg Danovski a făcut această Operă, ci tatăl meu“