6 aprilie la Constanța de-a lungul timpului Hekate, zeița misterelor și a răspântiilor

Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța a demarat de la data de 1 ianuarie 2026 proiectul „Astăzi la Constanța – 365 de file din istoria orașului”.
 
Așa cum au precizat reprezentanții instituției, fiecare zi a anului va fi un prilej de întâlnire cu fragmente din istoria Constanței și a Dobrogei: evenimente semnificative, personalități marcante, fapte cotidiene consemnate în presa vremii, descoperiri arheologice sau piese de patrimoniu care spun, discret dar convingător, povestea trecutului local. Accentul va cădea în special pe perioada cuprinsă între sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul celui de-al Doilea Război Mondial, o epocă de transformări profunde pentru Constanța, de la oraș-port la poarta maritimă a României moderne. Totuși, nici alte epoci nu vor fi neglijate, pentru că istoria acestui ținut se întinde pe un arc de timp impresionant, din preistorie până în contemporaneitate.
 
Astăzi, îi dedicăm fila de calendar unei alte divinități antice, prezentă în Tezaurul de Sculpturi de la Tomis. Este vorba despre Hekate Triformis, zeița magiei și a vrăjitoriei și protectoare a răspântiilor și a drumurilor.
 
Era temută și respectată la Tomis, fiind reprezentată pe nu mai puțin de cinci piese (două basoreliefuri și trei statuete) din totalul de 24 descoperite la Constanța în aprilie 1962. Într-unul dintre reliefuri, zeița este înfățișată frontal, în picioare, cu trei capete și trei perechi de mâini, în care, dintre simbolurile caracteristice, ține două făclii (torțe), un mănunchi de fructe, un pumnal, un bici și un vas plat.
 

Al doilea relief o înfățișează tot în picioare, în atitudine frontală, având în mâini simbolurile sale: făcliile, un șarpe, o cheie, un arc etc. Pe cele trei capete ale zeiței se află câte un calathos (coș) îngust și înalt. Corpul principal ține în fiecare mână câte o torță (făclie) cu flacăra îndreptată în jos, spre colțurile plăcii, unde se află, la stânga, un altar paralelipipedic, iar în dreapta, un câine. Figura din dreapta a zeiței ține în mâna dreaptă un șarpe, iar în cealaltă ceva nedeterminabil, poate un animal cu capul în jos, ori un simulacru de bici. Figura din stânga ține în mâna dreaptă o cheie enormă, iar în stânga, un arc.
 
Funcțiile zeiței Hekate erau multiple. Ea era o zeitate lunară, dar nu întruchiparea lunii strălucitoare, ci a lunii nebuloase. Era mai ales regina răspântiilor, apărând uneori binevoitoare, încurajând sau ocrotind călătorii rătăciți și arătându-le calea pe care trebuiau să o apuce la răscruce de drumuri. De cele mai multe ori însă, ea trimitea înaintea călătorilor fantome și monștri sau apărea ea însăși, cu mare zgomot, sub formă de diferiți monștri, însoțită de câini. Ca să o îmbuneze, credincioșii, mai ales la țară, așezau la răspântii statuile sale, depuneau ofrande și înălțau imnuri. De asemenea, Hekate era protectoare a orașelor marine și a marinarilor, asigurând traversarea mărilor în bune condiții. Ca inventatoare a năvodului, era și protectoarea pescarilor. Ea era văzută și ca zeitate htonică, a pământului și a lumii subterane, unde avea diverse îndatoriri. Alături de Hades și de Persefona, era gardianul ce avea cheile infernului, fiind însoțită de câinele cu trei capete Cerber. Pe pământ, în asociere cu Persefona, a ajuns să fie o zeitate a vegetației, care face să renască natura cu tot ce este viață și cu tot ce germinează. Era protectoarea turmelor de oi și de capre, ca și a cirezilor de boi. Legând-o de aceste funcții, tradiția populară făcea din ea o zeitate care cunoștea toate plantele și ingredientele necesare vrăjilor și băuturilor miraculoase. În acest fel, a devenit una dintre zeitățile principale în misterele orfice.
 
Cele trei statuete de marmură ale zeiței Hekate conțin aceleași simboluri ca și reliefurile. Una dintre piese se remarcă, fiind de o realizare superioară față de celelalte. Monumentul de marmură o înfățișează pe zeița Hekate în triplă reprezentare, cu cele trei corpuri lipite spate în spate. Uneia dintre imagini îi lipsește capul în întregime, precum și o parte din antebraţul drept. În toate cele trei imagini, zeița apare îmbrăcată cu două chitonuri.

 
Toate figurile poartă calathos-ul cilindric. Una dintre figuri ține în mâna stângă o făclie lungă, mai subțiată în jos și ajungând de la pământ până la umăr. Flacăra, care trebuia să fi fost îndreptată în sus, lipsește. În mâna dreaptă, zeița ține un vas din care toarnă apă în gura câinelui așezat pe labele dinapoi, la picioarele ei, și ținând botul întins spre vas, astfel încât firul de apă să i se prelingă în gură.
 
Prin finețea și siguranța cu care sunt tăiate liniile veșmântului, prin poziția capului cu privirea îndreptată înainte, această a cincea statuie a zeiței respiră multă severitate și prestanță, deosebindu-se de toate celelalte monumente cu Hekate ale depozitului de la Constanța. Este o lucrare de o calitate mai bună, executată cu mai multă artă și conștiinciozitate, atât în ceea ce privește tratarea elementelor anatomice, cât și reproducerea veșmintelor, care sunt redate cu minuțiozitate și eleganță. Atât această statuie deosebită, cât și celelalte reprezentări ale sale din Tezaur au fost datate în secolul III d.H., într-o perioadă de toleranță religioasă în Imperiul Roman. Piesele cu Hekate Triformis ne vorbesc despre credințele tomitanilor de acum 1800 de ani, despre speranțele și temerile lor și, evident, despre convingerea că viețile le sunt conduse de către zei…
 
Reclama zilei – Ideile geniale vin numai când bei la Cârciuma Ardelenească Ioan Suciu, Strada Tomis no.5. Restaurant ca la mama acasă! (Ghidul Ilustrat Constanța și Tekirghiolul, 1924)
 
Citește și:
3 aprilie la Constanța de-a lungul timpului Șarpele Glykon, o piesă de tezaur extraordinară, realizată de un sculptor anonim