5 mai la Constanța de-a lungul timpului Un incendiu devastator și un accident aviatic

Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța a demarat de la data de 1 ianuarie 2026 proiectul „Astăzi la Constanța – 365 de file din istoria orașului”.
 
Așa cum au precizat reprezentanții instituției, fiecare zi a anului va fi un prilej de întâlnire cu fragmente din istoria Constanței și a Dobrogei: evenimente semnificative, personalități marcante, fapte cotidiene consemnate în presa vremii, descoperiri arheologice sau piese de patrimoniu care spun, discret dar convingător, povestea trecutului local. Accentul va cădea în special pe perioada cuprinsă între sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul celui de-al Doilea Război Mondial, o epocă de transformări profunde pentru Constanța, de la oraș-port la poarta maritimă a României moderne. Totuși, nici alte epoci nu vor fi neglijate, pentru că istoria acestui ținut se întinde pe un arc de timp impresionant, din preistorie până în contemporaneitate.
 
Evenimentul relatat în ediția de astăzi are legătură cu un incendiu devastator care a fost consemnat de ziarele locale pe prima pagină. Incidentul s-a petrecut în noaptea de 5 spre 6 mai 1931. Incendiul a izbucnit la imobilul de la numărul 95, identificabil astăzi la aproximativ 10 metri de intersecția străzii Ștefan cel Mare cu strada Atelierelor, pe sensul cum vii dinspre mare. Imobilul în cauză aparținea Comunității armeano-bulgare din Șumla (Bulgaria), care îl închiriase unor negustori. Aici funcționau magazinul de sticlărie, fierărie și coloniale al lui Cristu Vasiliu, cizmăria lui Armenac Berzachian și brutăria lui N. Pughis.
 
În acea noapte, în timp ce negustorii și familiile lor dormeau în camerele de la etaj, undeva în spatele imobilului a izbucnit focul. Surprinși de flăcări, locatarii au încercat să iasă din camere, dar casa scării era deja blocată. Disperați, oamenii s-au refugiat în balcoane, iar de acolo au sărit. Vecinii au asistat îngroziți la gesturi extreme: părinți aruncându-și copiii de la etajul întâi, convinși că așa au șanse mai mari de supraviețuire decât dacă ar fi înfruntat flăcările.
 

Ironia sorții: socoteala oamenilor disperați s-a dovedit a fi corectă. Distanța până la sol nu era foarte mare, astfel că locatarii, adulți și copii, s-au ales cu mâini și picioare betege, dar au scăpat cu viață. Au fost preluați de personalul medical și duși imediat la Spitalul Comunal. Deși pompierii au sosit rapid la locul incendiului, focul a distrus, într-o singură oră, toate cele trei magazine, precum și locuințele de la etaj. Din fericire, pompierii au reușit să evite propagarea focului la imobilele învecinate. Pagubele totale (mobilă și mărfuri) s-au ridicat la aproximativ 10 milioane de lei, o sumă uriașă pentru acea vreme. Comerciantul Vasiliu și meșteșugarul Berzachian erau asigurați, așa că și-au recuperat o parte din pagubă. Nu același noroc l-a avut brutarul Pughis, care nu avea asigurare. Ancheta a stabilit că incendiul a izbucnit de la o instalație electrică.
 
Peste un timp, clădirea de la numărul 95 a fost reparată și închiriată din nou unor familii de negustori. Viața și-a reluat cursul, iar amintirea tragediei din 5 mai 1931 a rămas consemnată doar în paginile ziarelor vremii.
 
Accident aviatic soldat cu viața unui locotenent

 
Pe data de 4 mai 1929, pe lacul Siutghiol, la numai 300 de metri depărtare de insula Ovidiu, a avut loc un accident aviatic în urma căruia și-a pierdut viața locotenentul Alexandru Săvulescu. Ofițerul, în vârstă de 25 de ani, absolvent al Școlii Navale Constanța, făcea parte din Grupul de Hidroavioane al Marinei Române.
 
În dimineața respectivă, la ora 8:50, acesta a decolat la bordul hidroavionului nr.4 Savoia, pentru a efectua un zbor de antrenament. Vremea era bună, iar lacul extrem de liniștit. După ce a survolat băile Mamaia, pilotul a încercat să amerizeze și a efectuat un viraj obișnuit. Din păcate, atunci s-a produs tragedia, cauzat de fenomenul cunoscut de piloți drept „mirajul apei liniștite”.
 
Luciul apei l-a indus în eroare pe tânărul pilot, care a apreciat greșit distanța față de apă. Hidroavionul s-a lovit violent de apă, aparatul s-a sfărâmat la impact și s-a scufundat imediat, trăgându-l în adâncuri și pe Săvulescu. În urma anchetei efectuate s-a stabilit că pilotul nu a avut nicio șansă de salvare. Trupul său nu a mai fost recuperat. Accidentul a rămas unul din momentele negre ale anului 1929.
 
Reclama zilei – Pentru casă, grădină, câmp și stradă se preferă bunii și eftinii Pantofi de pânză cu talpă de Cauciuc D’orco. Pentru Domni, Doamne, Domnișoare și Copii. Se găsesc în toate magazinele de încălțăminte. Observați marfa depusă, Dorco (1931)
 

Citește și:
4 mai la Constanța de-a lungul timpului Arhitectul Victor Ștefănescu și amintirea edificiilor extraordinare lăsate urbei