#ConstanțaEsteBine Ziua 188– 7.07.2022. Astăzi sărbătoresc capcanele

M-am uitat în dicționarul DEX să văd cum este definit cuvântul capcană. Și n-am fost prea surprinsă să văd că provine din limba turcă ”kapkan”, un dispozitiv pentru prinderea animalelor.

În limbajul obișnuit, folosim ”capcană” pentru a descrie orice fel de circumstanță sau situație în care ne este limitată libertatea de alegere.
Cele mai multe capcane ale ființei umane sunt la nivel mental: povești ale minții. Ele sunt conectate de realități fizice, dar multe dintre ele sunt real doar ”povestiri cu și despre Bau bau”.

Foarte frecvent ni se repetă ”dacă nu faci asta....se va întâmpla asta”.

”Dacă nu-ți faci patul, o superi pe mama / îl enervezi pe tata și....urmează aici o amenințare, mai mult sau mai puțin voalată (din care înțelegi că se va întâmpla ceva rău pentru tine).

În momentul în care auzim o astfel de sentință, știm că urmează o capcană.

După copilărie, anii de școală sunt plini ochi de capcane, iar perioada de adult este realmente presărată cu capcane la fiecare pas, cu fiecare reclamă sau ispită ce apar pe drum

Condiția umană are enorm de multe capcane.

Din copilărie, adulții ne pot oferi orice fel de povești ca bază pentru descrierea situației în care ei se află și noi suntem alături de ei:
”tatăl tău este un alcoolic, nu dă bani în casă, nu ne respectă și nu ne iubește”.

”mama nu este destul de gospodină și nu este în stare să vă hrănească cum trebuie”

”dacă nu înveți, ajungi la coada vacilor/ la porci / să cureți străzile / să speli wc-uri”

”ești un superficial și nu vei fi în stare niciodată de nimic”

Am încercat să vă redau în cuvinte decente poveștile turnate repetat în urechile noastre, ale tuturor. Nu doresc să mă duc în zona de vibrații foarte joase ale injuriilor și cuvintelor jignitoare. Dar cu siguranță ați fost beneficiarii lor, măcar într-o parte a vieții.
Ce capcane sunt în spatele acestor povești?

Capcane de acțiuni / eforturi de a dovedi contrariul.
Capcane de neîncredere în propriile puteri.
Capcane de a merge pe drumuri care nu-ți plac, doar ca să eviți pericolele ce ți-au fost prezentate exagerat de ceilalți
Capcane de a le face pe plac altora, în dauna împlinirii propriilor nevoi
Capcana legată de instinctul de apărare, de câte ori ne este amenințată integritatea (este suficient ca cineva, un coleg, un șef, să ne critice sau să spună că nu suntem în stare, că imediat reacționăm, ne explicăm, pierdem energie ca să dovedim contrariul).


Mai ales, capcana de a ne refugia în minte (fie ne ascundem în cărți, în învățat, într-o carieră, fie într-o poveste meșteșugit spusă) sau în obiceiuri de compensare (mâncat, băut, fumat, etnobotanice, jocuri de noroc, sex, furat etc).

Toate direcțiile în care suntem împinși prin poveștile primite și care nu onorează umanitatea, demnitatea, creativitatea, integritatea și lumina interioară sunt capcane.

Capcana mai este și orice circumstanță care ne scoate din echilibru și liniștea interioară.
De fapt, capcană este orice provocare din viața noastră.

Dacă ne uităm la ea drept ceea ce este, la prima vedere, vom cădea direct în capcana reactivității și a pierderii de energie.
Dar dacă reușim să ne antrenăm atenția și să privim cu mult respect fiecare provocare, vom observa oportunitatea din spatele său.
Ce oportunitate poate fi într-o insultă a cuiva?

Oportunitatea de a nu reacționa la cuvintele cuiva, ci de a ne conecta cu suferința persoanei și nevoia din spatele cuvintelor jignitoare. Dacă în plin război al emoțiilor poți să-ți amintești să nu reacționezi la cuvinte și să vezi nevoia din spatele acestora, poți rămâne în liniște pe interior și găsi fie o replică echilibratoare, fie o acțiune în beneficiul tuturor celor implicați.

Astăzi sărbătoresc capcanele, pentru că ele ne antrenează vigilența, prezența și mai ales, umanitatea, cu care ne lăudăm atât de mult.
Doar animalele sunt prinse în capcană.

Partea noastră de animalic va cădea mereu în capcană: va mânca prăjitura, va bea paharul de vin, va fuma țigara sau va pune mâna acolo unde nu este al său.

”Vreau” este o trăire pur animalică. Și orice animal poate să ajungă în capcana pusă de un vânător, dacă destinul lui este să fie acolo.
Partea umană, în schimb, are abilitatea să vadă capcanele la fiecare pas, pentru că asta permite viziunea de ansamblu. Plus reacțiile corporale sunt mereu mai rapide decât raționamentul mental. Corpul SIMTE apropierea capcanei. Ascultând corpul știm să ne ferim la momentul potrivit.
Lumina care suntem face mereu capcanele vizibile, chiar și în întunericul războaielor emoționale.

Vocea mică din cap care ne spune ”atenție, capcană!” este mereu alături de noi.

Sărbătorind capcanele, reamintesc pentru mine și toți cei care citesc că avem putere interioară să alegem în fiecare secundă circumstanțe benefice pentru noi înșine.

Alegem să nu ne înfuriem sau să nu ne înfricoșăm și să nu cădem în capcana emoțiilor atunci când avem eșecuri în acțiuni sau proiecte. Înțelegem că fiecare oportunitate ne învață ceva despre noi înșine și că orice se întâmplă este doar o experiență. Atât.

Să avem o zi cât mai ușoară, flexibilă și prezentă, să observăm capcanele și să evităm să aterizăm în vreuna din ele.

Cu iubire, tuturor

Sursa foto-text: Facebook/ Zyanna Orinda