#ConstanțaEsteBine Ziua 142 – 21.05.2022 Astăzi sărbătoresc anticipația

”Abia aștept să merg în vacanță!”, ”Abia aștept să cresc mare!”, ”Abia aștept să se termine școala/serviciul!”, ”Abia aștept să iau salariul!” ”Abia aștept.....”

Dialogul mental și verbal ne duce în extreme de dizonanță de care nici măcare nu suntem conștienți. De foarte mici, suntem învățați să suportăm un prezent greu și înrobitor, în schimbul unei viitoare recompense (”dacă mănânci tot la masă, primești desert”, ”dacă iei note bune la școală, primești bicicleta mult visată”).

Învățăm să trecem prin prezent cu ochelari de cal, privind în depărtare la ”abia aștept” cu anticipație și speranță să primim ceva care să schimbe frecvența de vibrație interioară.
Instituțiile care ne învață să trăim în magia lui ”abia aștept” sunt școala și băncile.

Școala ne flutură prin fața ochilor morcovul notelor, diplomelor și trofeelor – nimic altceva decât cifre, hârtii și obiecte fără valoare, care nu reprezintă evaluarea reală a abilităților și capacității noastre, ci ne recompensează șiretenia cu care am îndeplinit cerințele sistemelor. Din școală învățăm să le facem pe plac profesorilor (că doar oameni sunt...) și să luăm examenele, devenind cât de descurcăreți putem.

Băncile ne flutură prin fața ochilor cifre și bancnote, în schimbul cărora obținem obiecte sau excursii – toate fiind nimic altceva decât cifre, hârtii și experiențe ce se dovedesc, de multe ori, dezamăgitoare.
Corpul fizic trăiește în prezent. Nu înțelege noțiunea de anticipație, de credit sau de angajare pentru o recompensă viitoare. Asta ne-o oferă cu generozitate mintea.

Corpul fizic are nevoie de confort azi, acum. Are nevoie să facă activități care să-l relaxeze, să-i creeze o stare de bine, să-l facă să se simtă flexibil, activ, dinamic și mai ales, valorizat.
Anticipația este un coșmar pentru corpul fizic.

Întrucât sub eticheta de ”abia aștept...” corpul fizic primește tensiune musculară, încordare, posturi vicioase, stat în interioare cu orele, uneori stat în fum de țigare sau radiații, ochii fixați pe un ecran de computer zi și noapte, lipsă de odihnă și hrană proastă.

Astăzi sărbătoresc anticipația pentru că este o păcăleală imensă pe care o pot vedea mult mai clar. Sărbătorind astăzi Constantin și Elena în Ortodoxie, ne amintim de modul în care se poate schimba istoria din pix și din povești, dar și modul în care putem să ne amăgim singuri când căutăm ”constanță” (Constantin) și ”elocvență” (Elena). Nu știți ce este ”elocvența”? A vorbi frumos și convingător. A folosi cuvintele pentru a obține ceva dorit.

Le doresc o zi frumoasă tuturor celor cu numele de Constantin și Elena, pentru că fiecare sărbătorire este o ocazie de a ne simți bine și confortabil.
Putem să ne jucăm în toate felurile cu limbajul, cuvintele și sintaxa.
Viziunile alternative sunt mereu o posibilitate.
De ce nu?

Poate reușiți să întrevedeți dincolo de aparentele imagini ce ne sunt oferite ca motive de sărbătorire și să celebrăm împreună anticipația, mecanismul capcană de prizonierat al corpurilor. Și băutura de anestezie pentru minte.

Dacă astăzi vă treziți vorbind ”abia aștept să....” respirați adânc, realizați automatismul verbal, schimbați discuția și găsiți un motiv de recunoștință pentru prezent.

Sunt recunoscător că respir, am corpul întreg și sunt în viață.
Să avem o zi de sărbătorire a anticipației cât mai interesantă, cu ochii larg deschiși, urechile ciulite și observatorul interior treaz. Să fim prezenți în viețile noastre, pentru că ele se desfășoară în prezent. Viitorul NU există. NU încă.
Cu iubire, tuturor

Articol și foto preluate de pe Facebook/Zyanna Orinda