#ConstanțaEsteBine Ziua 109 – 18.04.2022 Astăzi sărbătoresc reversul

Luna plină de acum două zile, radiațiile solare care aduc enorm de multă energie pe pământ și lumina în creștere a primăverii mi-au reamintit de ceva de care sunt conștientă de foarte mult timp: să mă uit la tot ce vine și tot ce este INVERS, exact pe dos decât este.
Am decis să mă uit la reversul medaliei în multe situații.

Mental, sunt programată să pun răul înainte. Când mă confrunt cu orice provocare, întâi îmi rulează mental cele mai rele posibile scenarii. Mă pregătesc pentru ele și abia după aceea, cu puțina energie rămasă, iau în considerare și cele mai bune posibile scenarii.
La orice pas, în orice întâlnire, văd în fiecare om și în fiecare situație defectele, problemele, dizarmoniile. Uneori, sonorul acestei programări este atât de tare dat, încât nu mai aud/văd nimic pozitiv, în spatele grămezii de probleme și tulburări.

M-am decis astăzi să celebrez reversarea acestui obicei și să pun binele înainte.
Să văd în fiecare om și fiecare situație darul și partea de lumină și frumos.
Să spun fiecărei persoane pe care o întâlnesc: „ești frumoasă și arăți bine” (în mintea mea, desigur), indiferent cum arată și cum se comportă.

Am pentru astăzi și o afirmație de la Louise Hay, pe care ea o folosea frecvent:

”Totul se întâmplă în binele meu înalt. Din această situație nu poate ieși decât ceva bun. Sunt în siguranță. Sunt bine.”
Am încercat ieri, de Florii, să mă raportez INVERS la programarea mentală primită în lungii ani de școală. A fost ca și cum mergeam împotriva unui vânt intens. O forțare nenaturală.
Pur și simplu, mintea mea nu poate gândi în acest mod ”binele, mai întâi”.

Dacă nu pot cârmi direcția minții în modul în care doresc, înseamnă că nu am control asupra ei. Că nu eu decid ce gândesc, ci mintea decide ce gândesc eu.
Conflictul interior pe care îl observăm când începem să inversăm tiparele de gândire este cel care ne menține în suferință și pierdere de energie.
De aceea putem fi manipulați și controlați din exterior.

Pentru că suntem controlați din interior de chiar instrumentul de navigație care ar trebui să ne facă viața mai ușoară: mintea.
În această lume, multe sunt pe dos.

Cuvinte și concepte sunt folosite invers, pentru a ne îndrepta în direcții intenționate de stăpânii lumii. Vă mai spuneam că am văzut o pancartă publicitară uriașă, în care eram întrebați dacă vrem să mergem în iad sau în rai. Uitându-mă invers la cuvintele IAD RAI, am citit ”IAR DAI”. Iar dau atenția mea unor cârlige care-mi agață energia și mă deviază de la drumul de armonie al curgerii Naturale a vieții.
”Ieșiți în Natură” ni se spune adesea. Dar NOI SUNTEM NATURA. Corpul meu ESTE Natura. Cum pot să ”ies” din mine, ca să merg....unde? În mine?

Oare în spatele acestei sintagme nu se ascunde intenția de a ne goni din corpurile noastre, în sintagme mentale atractive, astfel încât să trăim într-o poveste și să nu fim prea atenți ce se întâmplă, real, în planul fizic?

Prin suferințe și traume fizice, mulți dintre noi nu mai suntem în corpul fizic. Trăim în lumea virtuală a poveștilor minții, atât de preocupați de binele și răul din această lume, de atenția pe care alții ne-o dau sau de obținerea de lucruri și abilități iluzorii, care să ne facă fericiți, încât nu realizăm că reala trăire, reala viață, realul proces se întâmplă ACUM, AICI, în corpul fizic, pe care avem nevoie să-l revendicăm 100%, să-l re-amenajăm și re-facem.
Astăzi sărbătoresc inversarea poveștilor minții.

Exersez să pun binele mai întâi (va fi un exercițiu greu, nu mi-a venit să cred cât de greu a fost, ieri, câteva minute, să NU mai pun răul înainte).
Exersez repetat să văd că în orice situație există binele cel mai înalt, atât pentru mine cât și pentru toți cei implicați.
Nu mai las mintea să mă tragă în judecată și critică (ei sunt răi, ceilalți îmi vor răul, ceilalți mă agresează etc etc). Mă uit dincolo de aparențe și văd doar VIAȚA care mă prinde în Jocul ei, îmi testează rezistența și mai ales, îmi agață MINTEA cu povești.

Orice poveste care mă face să mă simt rău, mă forțează să reacționez emoțional sau mă obsedează, NU este în binele sau avantajul meu.
Forțele binelui nu mă posedă. Binele se simte ca o stare de ușurare și relaxare. Sunt cel mai liniștit și calm când îmi permit să fiu eu însămi și să mă simt bine fiind cine sunt.

Posedarea (mentală sau fizică) nu este niciodată de partea binelui. Și o pot recunoaște ușor.
Și la fel de ușor pot spune corpului meu (dacă am o conexiune bună cu el): elimină tot ce nu îți este avantajos și îți face bine. Corpul ascultă mereu de minte (a fost programat să facă asta). De aceea, a pune Binele înainte reprezintă o prioritate astăzi.

Astăzi sărbătoresc reversul, inversiunea Jocului. Pun binele în față, ca să pot elimina cu ușurință din minte, din corp și din Joc tot ce nu este bine. De fapt, ce rezolv când inversez modul în care gândesc este că OPRESC JOCUL.
Dacă m-am plictisit de el, chiar pot să-l opresc.

Să avem o altă zi interesantă, în care să punem binele în față, să oprim Jocul de-a ”victima, agresorul, salvatorul” (nu v-ați săturat zilnic să vă plimbați între rolurile astea?) să punem mașina în revers și să facem STOP JOC. Ce ușurare și relaxare!
Cu iubire, tuturor!

Articol și foto preluate de pe facebook/Zyanna Orinda