#ConstantaEsteBine „Să fie prostie!” Și a fost prostia

• „Să fie prostie!” Și a fost prostia. Am citat din introducerea minunatei cărți pe care o savurez această săptămână, Istoria universală a prostiei” coordonată de Jean Francois Marmion.

Savurez cartea și savurez practica personală zilnică.

Când începi să vezi ceea ce trăieși cu fiecare replică (spusă tare sau în dialog mental), cu fiecare emoție (trăite exagerat, de fiecare dată) și cu fiecare acțiune, din care ies consecințe neprevăzute, constați că suferi, alături de toată lumea, de boala principală: ignoranța.

Sau definită foarte științific în Enciclopedii, prostia.

Mi-a rămas întipărită definiția prostiei din Enciclopedie = să emiți o judecată în ignorarea voluntară a conținutului lucrului care este judecat, ceea ce face imposibilă orice înțelegere (pagina 159 a cărții).

Am constatat astăzi că într-o singură zi am făcut zeci de prostii conform definiției enciclopedice.

Tăcute (în capul meu) sau cu voce tare.

Importanța de sine, care vrea atenția și aprecierea celorlalți, mă îmboldește să-mi dau cu părerea în fel și fel de chestiuni, în care realmente nu am nici cunoaștere, nici experiență, cu atât mai puțin, competență.

A avea competență și a înțelege real conținutul a ceva înseamnă nu doar să studiezi și să ai idee despre ceva, ci să ai experiențe reale, fizice, corporale și părere personală.

De la subiectul zilei, cu viruși și metode de „protecție” și până la chestiuni legate de sănătatea corpului și alimentație, constat că nu știu mai nimic, în ciuda studiului de zeci de ani. „Studiul” înseamnă lectură (exact ce faceți voi acum). Și nu are nicio legătură cu reala CUNOAȘTERE.

Doar ce am trăit direct, ce am cunoscut „la prima mână” contează și asta este foarte puțin. Infinit de puțin, comparativ cu ceea ce mai este de aflat.

Ignoranța este reala epidemie cu care ne confruntăm în acest moment.

Forma ei definită în enciclopedie este foarte contagioasă.

Este ușor să vedem cum reacționăm când suntem în grupuri de oameni care se poartă prostește.

Toți mănâncă și beau, o facem și noi, să nu ieșim în evidență.

Toți urlă și țipă, o facem și noi, că este contagios.

Grupurile de adolescenți aleg comportamente aberante, și toți membrii acceptă prostiile propuse, pentru că ignorarea propriei lor puteri îi împiedică să vadă că pot face altfel.

Dacă este și rost de distrus ceva, participăm imediat.

La partea cu construcția nu ne prea înghesuim. Acolo este prea greu. Distrucția vine de la sine. Natural. Din interiorul nostru incomplet cunoscut și echilibrat. Din rănile copilului interior, supărat continuu pe autorități care îi spun ce are de făcut.

Prostia în sine nu este rea. Este doar necunoaștere. Lipsa expertizei personale în acea direcție.

Un adolescent, comparativ cu un adult, este un prost și se comportă prostește. Asta nu îl face rău sau altfel.

Este doar ignorant.

Este nevoie de mult curaj să te confrunți cu propria ignoranță și prostie. Este nevoie de multă energie să accepți că adversarul cel mai dificil de confruntat ești tu însuți. Este acea parte din tine pe care te strădui de o viață să o ții ascunsă.

Pe de altă parte, este o mare ușurare și o mare vindecare să accepți complet TOT ce este în interior. Să observi, să realizezi, în timp ce trăiești, ce se întâmplă, de fapt.

Și să stai în prezența acestei părți din tine, numită prostie, fără să te înfurii, fără să fii nemulțumit sau înfricoșat de ea. Să constați că este acolo, așa cum o vezi (atât de bine) în toți cei din jurul tău.

Și să îți continui drumul, pas cu pas, spre cunoașterea de sine.

Lumina lui august și perioada recoltei ne permite să vedem atât de bine tot ce este acolo, în interior.

Ne îndreptăm spre luna plină din Vărsător, a doua consecutiv, după cea din luna iulie (fenomen rar) și în plină zodie a Leului, găsim curajul să ne confruntăm propria prostie și existența ei în viața zilnică.

Se poate trăi măcar o oră fără să emitem judecăți mentale, la adresa noastră sau a altcuiva (a altceva)?

Dar se poate trăi o zi?

Putem să trăim, să observăm ce este, fără să comentăm, să judecăm, să criticăm sau să evaluăm?

Desigur că putem orice. Important este să știm că este disponibilă această opțiune.

Dacă doriți o lectură interesantă de luna august, vă recomand cartea pe care continui să o parcurg.

Vă las cu un citat din carte, de la pagina 147 „Prostia denotă într-adevăr o imperfecțiune, dar nu este în sine dăunătoare”.

ȘI vă doresc o vară frumoasă în continuare,

Cu iubire

Sursă text și foto: Facebook / Zyanna Orinda
www.centrulnatura.ro