„Restaurăm istoria și construim viitorul“ Sediul STS - peste 20.000 de metri pătrați reuniți într-un vast ansamblu dedicat activităților specifice de telecomunicații speciale

• Istoria telecomunicațiilor speciale în România începe la finele secolului al XIX-lea, în slujba Parlamentului și a Casei Regale.
• La mai bine de o sută de ani distanță, Serviciul de Telecomunicații Speciale este adăpostit într-un ansamblu cu o suprafață desfășurată de peste 23.000 de metri pătrați, ridicat în urma unor ample lucrări desfășurate de compania bucureșteană Aedificia Carpați și partenerii săi pentru acest edificiu, proiectantul lucrărilor fiind compania Romproiect SA.

Tehnologie de ultimă oră,  instrumentată de profesioniști specializați după cele mai înalte standarde într-un sediu de ultimă generație, adaptat și răspunzând activ fiecărei nevoi și premise de securitate a transmisiilor.
 
Acesta este Serviciul de Telecomunicații Speciale, a cărui istorie începe încă de la finalul secolului al XIX-lea, în slujba Parlamentului și a Casei Regale din România.
 
Arc peste timp și în urma mai multor transformări, STS – serviciu esențial pentru siguranța națională, își desfășoară activitatea într-un ansamblu cu o suprafață desfășurată de peste 23.000 de metri pătrați, ridicat cu multă atenție, migală și profesionalism de către compania bucureșteană Aedificia Carpați și partenerii săi pentru acest proiect.


 
Amplul ansamblu dedicat STS a creat probleme de finețe în punerea în operă a unei game foarte variate de materiale, atât la finisarea fațadelor, cât și la rezolvarea decorațiilor interioare.
 
Cu toate acestea, lucrarea odată terminată a răspuns tuturor standardelor de calitate impuse de natura activității STS, aspecte care se regăsesc în operativitatea serviciului.
 
Din istoricul Serviciului de Telecomunicații Speciale
 
Potrivit datelor oficiale explicate de reprezentanții Serviciului de Telecomunicații Speciale pe site-ul propriu, telecomunicațiile speciale reprezintă transmisii, emisii sau recepții de semne, semnale, scrieri, imagini, sunete sau informații de orice natură prin fir, radio, sistem optic sau prin alte sisteme electromagnetice pentru utilizatorii prevăzuți de lege.
 
Așa cum am precizat anterior, istoricul telecomunicațiilor speciale în România începe la finele secolului  al XIX-lea, mai precis în 1889, de când datează primele atestări istorice ale telecomunicațiilor de stat în țară: centrala telefonică manuală cu cinci abonați pentru Parlament și ministere, insalată la București și centrala telefonică automată a Casei Regale.
 
Ulterior, în anii 1918 – 1920, Direcția Poștelor, Telefoanelor și Telegrafului trece în subordinea Ministerului Lucrărilor Publice și Comunicațiilor.

În cadrul Ministerului de Interne și Ministerului Apărării au început în aceeași perioadă să se creeze organe speciale de transmisiuni, potrivit istoricului prezentat pe site-ul oficial al STS.
 
Spre finele anilor 1940, odată cu schimbarea regimului politic în România – care devine, pe 30 decembrie 1947, din monarhie republică populară – au loc schimbări și în domeniul telecomunicațiilor.
 
Astfel, în 1948, Oficiul Central care asigura legăturile de comunicații ale Casei Regale și Parlamentului devine Direcția a VIII-a Tehnică de pe lângă Direcția Generală a Securității Poporului.
 
După circa 20 de ani, în 1969, se înființează Unitatea de Transmisiuni „R“, încadrată în Ministerul Afacerilor Interne, care are principale atribuții asigurarea legăturilor telefonice, radiotelefonice, telegrafice, radiotelegrafice pentru aparatul central și teritorial al statului român.
 
În urma Revoluției din Decembrie 1989, prin Decretul Consiliului Frontului Salvării Naționale din 26 decembrie 1989, Unitatea Specială de Transmisiuni „R“ este preluată de Ministerul Apării Naționale.
 
După 1990, Unitatea Specială „R“ a fost reorganizată, iar pe 18 decembrie 1992, instituția primește printr-o hotărâre a Consiliului Suprem de Apărare a Țării denumirea actuală – Serviciul de Telecomunicații Speciale, potrivit reprezentanților STS, în relatarea oficială de pe site.
 
În 1993, are loc desprinderea totală din MApN, prin HG 229/27.05.1993 privind unele măsuri de organizare și funcționare a Serviciului de Telecomunicații Speciale fiind stabilit statutul STS de organ central de specialitate în domeniul telecomunicațiilor speciale.
 
Organizarea și funcționarea STS au fost reglementate prin Legea 92/1996.
 
Execuții de finețe în edificarea sediului
 
În prezent, alături de alte aspecte, STS asigură infrastructura necesară bunului mers al procesului de exercitare a dreptului de vot al cetățenilor, dar și funcționalitatea și operaționalitatea Numărului Unic de Urgență 112.
 
Toate acestea însă nu ar putea fi implementate la standarde maxime de eficiență și operaționalitate dacă serviciul nu ar fi beneficiat de un sediu special, adaptat nevoilor și specificului activității sale.
 


Sediul STS se datorează lucrărilor ample desfășurate de compania bucureșteană Aedificia Carpați și partenerii săi pentru acest edificiu, proiectantul lucrărilor fiind compania Romproiect SA, iar șeful proiectului fiind arhitect Tania Adam.
 
Sediul se compune din trei corpuri de clădire și anexe, pe o suprafață desfășurată de 23.200 de metri pătrați, cu un regim de înălțime 2S+P+4E, parțial 2S+P+6E și incluzând drumuri, parcaje și platforme.


 
Proiectul a presupus execuții de finețe în punerea în operă a unei game foarte variate de materiale, atât la finisarea fațadelor, cât și a decorațiilor interioare, se arată pe site-ul oficial al companiei Aedificia Carpați.


 
Totodată, lucrările la pereții cortină au fost deosebite și au presupus un adaos de iscusință, prin care au fost asigurate atât izolarea de intemperii, cât și acuratețea cerută de sobrietatea spațiilor închise.
 
Toate facilitățile existente în sediul STS și proiectul întocmit conform specificului de activitate al serviciului contribuie la operativitatea și buna funcționare a acestuia.
 
Citește și
„Restaurăm istoria și construim viitorul“
Catedrala din Voluntari, o adevărată poartă către cer!