Mii de români riscă surprize la pensie Ce se întâmplă dacă nu mai ai cartea de muncă și ce trebuie să faci

Cartea de muncă era, înainte de 2010, documentul prin care românii puteau face dovada tuturor locurilor de muncă, a nivelului salarial și a vechimii acumulate în câmpul muncii. Odată cu introducerea contractelor individuale de muncă, a legislației moderne și a sistemelor informatice, acest document a fost scos din uz.

Totuși, pentru multe persoane, în special în momentul pensionării, cartea de muncă poate fi încă importantă. În cazul în care aceasta a fost pierdută sau nu a fost restituită de fostul angajator, legislația permite dovedirea stagiului de cotizare prin alte documente justificative, potrivit stiripesurse.ro.

Datele de după 1 aprilie 2001 sunt înregistrate electronic

Iată textul extras din articol, curățat complet de reclame, meniuri de navigare, promoții și alte elemente irelevante de pe site:
Începând cu 1 aprilie 2001, stagiul de cotizare al persoanelor asigurate este evidențiat în baza de date a Casei Naționale de Pensii Publice, dacă angajatorii au depus declarațiile lunare privind contribuțiile de asigurări sociale și evidența nominală a salariaților.

„Începând cu luna aprilie 2001, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale (actualizată până la data de 1 aprilie 2010), toate stagiile de cotizare ale asiguraților sunt gestionate și centralizate într-un sistem informatic administrat de Casa Națională de Pensii. Astfel, datele necesare pentru stabilirea drepturilor de pensie sunt preluate automat din bazele de date instit uționale, iar persoanele care depun dosarul de pensionare nu mai trebuie să caute, să obțin ă și să depună adeverințe de la foștii angajatori”, a explicat pentru Digi24.ro Cristiana Dumitrescu, director executiv al Casei de Pensii a Municipiului București.

Când mai sunt necesare adeverințele de la angajatori

Chiar dacă informațiile de după 1 aprilie 2001 sunt preluate automat din sistemul informatic, există situații în care adeverințele emise de angajatori sunt încă necesare.

„Adeverințele eliberate de angajatori sunt solicitate la Casa de Pensii doar pentru perioadele de muncă anterioare anului 2001, în situațiile în care veniturile realizate nu sunt menționate în carnetul de muncă. De asemenea, acestea sunt necesare dacă, până în luna aprilie 2001, au fost acordate venituri suplimentare, cum ar fi prime, bonusuri sau alte venituri contributive prevăzute de lege, care nu se regăsesc în carnetul de muncă. În aceste cazuri, documentele justificative trebuie depuse la dosarul de pensionare. După anul 2001, însă, situația s-a schimbat: toate datele privind veniturile și contribuțiile sunt transmise electronic de către an gajatori și sunt disponibile în sistemul informatic al Casei de Pensii. Astfel, informațiile s unt preluate automat, fără ca persoanele asigurate să mai fie nevoite să depună adeverințe suplimentare”, a mai adăugat directorul Casei de Pensii din București.

În anumite situații, Casa Națională de Pensii Publice poate solicita documente suplimentare pentru verificarea informațiilor din adeverințe, în special pentru perioadele încadrate în fostele grupe I și II de muncă.

Printre documentele justificative prevăzute de lege se numără:

• Actul administrativ de nominalizare a persoanelor încadrate în fostele grupe superioare de muncă sau actul privind încadrarea locurilor de muncă ori a activităților în aceste grupe;
• Contractul individual de muncă și contractul colectiv de muncă;
• Deciziile interne ale angajatorului;
• Actele administrative privind modificarea locului de muncă ori a atribuțiilor de serviciu;
• Extrase din statele de plată din care să rezulte secția, atelierul sau locul de muncă, precum și orice alte documente justificative existente în arhivă.

Angajatorii sau deținătorii legali ai arhivelor au obligația de a pune aceste documente la dispoziția Casei Naționale de Pensii Publice sau a caselor teritoriale de pensii, la solicitarea acestora.

Cum dovedești vechimea dacă ai pierdut carnetul de muncă

Pentru activitatea desfășurată înainte de 1 aprilie 2001, dovada stagiului de cotizare se face, în principal, cu carnetul de muncă. Dacă acesta a fost pierdut, legea permite dovedirea vechimii prin adeverințe eliberate în original de angajatori, deținătorii legali ai arhivelor sau operatorii economici autorizați de Arhivele Naționale, cu condiția publicării pierderii carnetului de muncă în Monitorul Oficial.

Primul pas: declararea pierderii în Monitorul Oficial

Publicarea pierderii se poate face online, prin formularul disponibil pe platforma Monitorului Oficial.
Solicitantul trebuie să depună:

• Cererea de publicare, datată, completată și semnată;
• Copia actului de identitate;
• Copia carnetului de muncă, dacă aceasta există.

Publicarea anunțului reprezintă procedura legală prin care este declarată pierderea documentului și permite folosirea altor acte pentru stabilirea drepturilor de pensie.

Adeverințele pot înlocui carnetul de muncă

În lipsa carnetului de muncă, stagiul de cotizare realizat înainte de 1 aprilie 2001 poate fi dovedit prin adeverințe eliberate în original de angajatori, deținătorii legali ai arhivelor sau operatorii economici autorizați de Arhivele Naționale, după publicarea pierderii documentului în Monitorul Oficial.

Dacă firma la care persoana a lucrat încă funcționează, aceasta poate elibera adeverințe care atestă perioada lucrată, funcția ocupată, salariul și alte venituri necesare pentru stabilirea pensiei, precum și sporurile permanente și nepermanente, în condițiile prevăzute de lege.

În cazul în care fostul angajator nu mai există, solicitarea trebuie adresată deținătorului legal al arhivei societății sau unui operator economic autorizat de Arhivele Naționale.
În situațiile în care documentele nu mai pot fi identificate, legislația permite folosirea și a altor mijloace de probă, iar în anumite cazuri reconstituirea vechimii sau a elementelor necesare stabilirii pensiei poate fi realizată inclusiv pe cale judecătorească.


 
PRECIZĂRI:

Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.

Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.