Luca Niculescu, al 73-lea premier al României. Destinul tragic al prim-ministrilor uciși în exercițiul funcției

După votul de învestitură din Parlament, Luca Niculescu a devenit al 73-lea prim-ministru din istoria României. Funcția a apărut odată cu constituirea primului guvern unic al Principatelor Unite, în februarie 1862, însă primul titular al acestui post a avut o soartă tragică, fiind asasinat după numai cinci luni de la preluarea mandatului.

La vârsta de 55 de ani, Luca Niculescu se alătură galeriei șefilor de Executiv din România, o listă deschisă acum 164 de ani, la 15 februarie 1862, în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. Fost jurnalist și diplomat, ambasador al României în Franța timp de șase ani, noul premier va avea la dispoziție o perioadă de grație de doar șase luni pentru a demonstra partidelor care i-au susținut cabinetul că poate gestiona guvernarea.

Teoretic, guvernul Luca Niculescu ar putea rezista vreme de doi ani, până în noiembrie 2028, când ar trebui să aibă loc alegerile parlamentare la termen, potrivit stiripesurse.ro.

Tragicul destin al primului premier: asasinatul de la clopotnița Mitropoliei

Lista premierilor țării a fost deschisă de un personaj care avea să aibă o soartă tragică: Barbu Catargiu, urmaș al unei vechi familii boierești muntene.

Catargiu a fost numit în funcție de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza la 22 ianuarie 1862, după recunoașterea deplină a Unirii Principatelor Române din 1859, de către Marile Puteri.

El a devenit astfel, primul șef al unui guvern unic al țării, cu titulatura de Președinte al Consiliului de Miniștri.

Din această calitate, Catargiu a înaintat spre dezbaterea Adunării legislative (Parlamentul acelui timp) un proiect de lege agrară.

Spre nemulțumirea lui Cuza însuși, era un proiect conservator, tabără căreia îi aparținea și Catargiu, care nu avantaja țărănimea, ci încerca să păstreze privilegiile boierimii.
 

O declarație premonitorie și un mister neelucidat

Chiar în ziua morții sale, 20 iunie 1862, Barbu Catargiu declara în fața Adunării Legislative, aproape premonitoriu, că: „Voi prefera a fi zdrobit decât a îngădui slăbirea liniștei; voi prefera moartea mai înainte de a călca sau de a lăsa să se calce vreuna din instituțiile țării”.

Iar acest lucru s-a întâmplat chiar în acea seară, aproape imediat după ce prim-ministrul a ieșit din clădirea Adunării, aflată pe Dealul Mitropoliei (Patriarhiei, azi).

Negăsindu-și trăsura la scară, Catargiu a fost invitat de prefectul poliției, colonelul Nicolae Bibescu, în trăsura acestuia.

În momentul în care trăsura deschisă a ajuns sub clopotnița de la Mitropolie, s-au auzit două focuri de armă.

Unul l-a lovit pe Barbu Catargiu în cap, la baza creierului, omorându-l pe loc, celălalt a șuierat pe lângă urechea lui Bibescu. Catargiu avea doar 54 de ani.

Prezumtivul asasin a fost apoi identificat în persoana unui anume Gheorghe Bogati, dar care nu a fost acuzat sau judecat niciodată.

Dimpotrivă, în mod ciudat, acesta s-a îmbogățit subit după data asasinatului și a primit o funcție importantă în Piatra Neamț.

Acest lucru a făcut ca mulți să-l bănuiască pe însuși Cuza că s-ar fi aflat în spatele asasinatului, fiind dornic să scape de Catargiu din fruntea guvernului.
 

I.G. Duca și Armand Călinescu: ceilalți doi premieri ai României uciși în exercițiul funcției

Tot la 54 de ani a murit și liberalul I.G. Duca, al doilea prim-ministru asasinat, care a fost împușcat la 29 decembrie 1933, pe peronul gării din Sinaia.

Asasinii săi, Nicolae Constantinescu, Doru Belimace, Ioan Caranica, au fost supranumiți, ulterior, „Nicadorii”, în literatura legionară.
 

Execuția din Cotroceni: cum a fost ucis Armand Călinescu

Al treilea prim-ministru al României ucis în timpul mandatului, dar și cel mai tânăr, 46 de ani, a fost Armand Călinescu, care era considerat unul dintre cei mai străluciți politicieni ai generației sale.

La 7 martie 1939, același rege Carol al II-lea l-a numit în funcția de Președinte al Consiliului de Miniștri al României.

În această calitate, Armand Călinescu a continuat politica externă tradițională, apropiată de Franța și Marea Britanie.

În septembrie 1939, el a permis refugiul în România al guvernului polonez după invadarea și ocuparea Poloniei de către Germania nazistă, precum și evacuarea și salvarea tezaurului polonez.

Dar legionarii, conduși la acea dată de Horia Sima, marii săi dușmani, l-au acuzat de trădare, mai ales că politicianul luase, din funcția de subsecretar la Ministerul de Interne, măsuri dure împotriva acestora, în anii anteriori.

Pe 21 septembrie 1939, în plină zi, pe la ora 14.00, un comando compus din opt legionari, condus de avocatul Miti Dumitrescu, a oprit mașina în care se afla Armand Călinescu care mergea spre casă.

Ei l-au ciuruit pe prim-ministru trăgând nu mai puțin de 20 de gloanțe.

Asasinatul a avut loc în zona Eroilor din cartierul Cotroceni, Horia Sima însuși urmărind îndeplinirea misiunii de către camarazii săi din părculețul aflat în apropiere, deghizat în țăran.