Cum trăiești o noapte într-o localitate situată la granița cu Ucraina „Veneția României“, bombardată de 26 de ori - „Oamenii fug noaptea spre pădure“

Războiul din Ucraina a alungat turiștii din toate așezările de pe Brațul Chilia, iar localnicilor le dă fiori aproape în fiecare noapte. Rar vezi câte o ambarcațiune care să navigheze pe Dunăre, în zona unde cad drone la mică distanță. Puțini sunt cei care mai vor să-și petreacă vacanța sub amenințările conflictului de la graniță.


Odată ce se lasă înserarea, puținii turiști care mai vin în localitățile de graniță ale României se distrează așa cum știu ei mai bine: fac un grătar, beau bere și ascultă manele. Greierii încearcă din răsputeri să se audă în peisajul idilic al unui sat liniștit, cu case vopsite în alb și albastru, cu flori la poartă și barcă legată de ponton. Muzica din boxele turiștilor sparge liniștea serii. La un moment dat, în Chilia Veche se aude o alarmă. Te sperie. Nu ești obișnuit cu așa ceva. Visezi sau ți se pare? Nu visezi. Este alarma care răsună în noapte de peste Dunăre, de la Chilia Nouă, teritoriu ucrainean atacat de ruși. Până să ieși afară, se oprește. Nu se opresc însă manelele.


Ațipești din nou și te trezește iar alarma care răsună de la jumătate de kilometru. Aici, pe teritoriul românesc, este pace, dar nu și liniște. Drama poporului vecin nu mai este doar a lui. O resimți și tu. Adormi la loc, dar somnul dulce care a venit după legănarea valurilor de peste zi este se transformă din nou în coșmar. Ai auzit de astfel de știri la televizor, radio, sau ai citit prin ziare, dar nu le-ai dat mare importanță. Acum, ești parte a știrii. Dacă ajunge o dronă pe teritoriul românesc? Cum nu auzi mesajul RO ALERT pe telefon, te mai liniștești. Obosit, pui geană pe geană și adormi din nou. Dar pentru a treia oară într-o noapte te trezește zgomotul lugubru al unei alarme.


 

Vacanță și război

Asta nu e vacanță. E doar război. Gazdele râd de tine și te liniștesc, când le povestești dimineață coșmarul nopții, spunând că asta n-a fost nimic, că ei au trăit și mai și, când casele li s-au zguduit de la puterea exploziilor de la ucraineni, când dronele au căzut pe teritoriul românesc. Cu toții s-au obișnuit cu războiul, cu alertele de noapte și cu incendiile de peste Dunăre, de la ucraineni.



Proprietarii de pensiuni spun că nu de puține ori, turiștii care au trăit o astfel de experiență a doua zi și-au făcut bagajele și au plecat spre București sau Constanța, renunțând la vacanță. Alții au rămas, la fel ca și tinerii care au dat muzica tare. Poate doar ca să nu mai audă zgomotul războiului.

26 de drone într-o singură noapte

Nu doar Chilia Veche trăiește drama războiului de dincolo de Dunăre. Nopțile de la Periprava sunt nopți albe, când toți localnicii filmează și înregistrează pe telefoane zgomotul războiului. „Într-o noapte am numărat bubuiturile de la 26 de drone distruse, cu o săptămână înainte au fost 16“, spune un localnic. Îți povestește senin și calm, așa cum ar spune că a numărat 26 de stele pe cer. Realizezi că războiul face parte acum și din viața lor. Exploziile le scurtează nopțile și bătrânilor le distrug casele.Geamurile caselor vechi și ușile se deschid de la suflul exploziilor. Resturi de dronă cad peste tot.

„Veneția României“, în război

Peste Dunăre, este Vîlcovul, locuit în mare parte de români, așezarea fiind supranumită cândva «Veneția României». „Au ei ceva de bat atât de mult aici. Au armament, au un șantier unde repară nave sau ceva instalații“, cred localnicii. Nea Vanea spune că într-o dimineață a găsit pe băncuțe și pe stradă bucăți de polistiren de la dronele distruse care s-au împrăștiat peste tot, pe stradă“. Este bărbat, dar recunoaște că s-a speriat inițial. „Am ieșit afară, dărâmă ăștia casa pe tine. Stăteam ghemuit lângă WC și simțeam suflul exploziei pe lângă mine“.



Oamenii rar primesc RO ALERT pe telefon, și cu puțin timp înainte de explozie, când practic nu ai timp să iei nicio măsură de siguranță. Nici sistemul de alarmare nu funcționează. „Unde să fugim? Pe câmp, în pădure. Săracii, oamenii care și-au cumpărat case aicea fug noaptea spre pădure cu mâinile la urechi“. Distanța până la Pădurea Letea, acolo unde unii cred că sunt în siguranță, este de sute de metri, pe drum denivelat, de nisip. Dar în disperarea nopții, oamenii cred că este posibil orice. La fel cum cred și ucrainenii de pe malul celălalt care fug spre România de război. De la începerea conflictului, vreo trei au ajuns și la Periprava, cu barca și s-au predat la polițiștii de frontieră.



Și în Sfiștovca, o altă localitate de frontieră, mai trăiesc 16 suflete. Majoritatea bătrâni. Oamenii se sperie mai tare de hoții de vite decât de războiul de peste Dunăre: „Noi ne-am săturat de drone. De ce să ne speriem?Dacă e de moarte, murim, dacă e de trăit, trăim“, spune, înțeleaptă, Fiona. Aici supraviețuiește doar cine are zile.