CSM - Declarație privind independența statutară a magistraturii

Consiliul Superior al Magistraturii atrage atenția asupra consecințelor pe care actuala formă a proiectului legii privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice le are asupra statutului constituțional al autorității judecătorești.

Potrivit Secţiei pentru judecători şi membrii aleşi, reprezentanţi ai societăţii civile, în primul rând, Consiliul constată că proiectul legii privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice continuă să fie menținut în circuitul public și să constituie baza unor demersuri pentru promovarea sa legislativă, inclusiv prin eventuala asumare a acestuia de către membri ai Parlamentului, în condițiile în care procedura inițială de elaborare a proiectului, de care nu poate fi disociat, a fost suspendată prin hotărâre a Curții de Apel București.

Dincolo de acest aspect procedural, Consiliul Superior al Magistraturii a atras deja atenția, atât Ministerului Justiției, cât și Președintelui României, asupra deficiențelor de fond ale proiectului în ceea ce privește autoritatea judecătorească.

Modul în care este construită grila de salarizare nu reprezintă numai o problemă privind nivelul veniturilor judecătorilor și procurorilor. Prin ierarhiile pe care le instituie, proiectul pune în discuție însăși poziționarea constituțională a puterii judecătorești în raport cu celelalte puteri ale statului.

Astfel, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, aflat la vârful ierarhiei instanțelor judecătorești, este poziționat salarial sub un consilier prezidențial, sub liderii grupurilor parlamentare, sub vicepreședinții Camerelor Parlamentului, sub secretarii și chestorii acestora, precum și sub miniștri, secretarul general al Guvernului și șeful Cancelariei prim-ministrului. Potrivit coeficienților prevăzuți de proiect, președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție îi este atribuit coeficientul 6,15, în timp ce consilierul prezidențial, liderii grupurilor parlamentare și vicepreședinții Camerelor Parlamentului beneficiază de coeficientul 6,50, secretarii și chestorii Camerelor de coeficientul 6,45, miniștrii de coeficientul 6,50, iar secretarul general al Guvernului și șeful Cancelariei prim-ministrului, de asemenea, de coeficientul 6,50.

O asemenea ierarhizare este cu atât mai greu de justificat cu cât, în numeroase dintre aceste situații, funcțiile respective nu reprezintă nici măcar nivelul suprem al puterii sau autorității din care fac parte, în timp ce președintele Înaltei Curți reprezintă funcția de conducere situată la vârful sistemului instanțelor judecătorești.

Dezechilibrul este vizibil și la celelalte niveluri ale sistemului judiciar. Un judecător al Înaltei Curți de Casație și Justiție cu vechime maximă are, potrivit proiectului, coeficientul 5,50, inferior celui stabilit pentru primarul general al Capitalei – 6,50 – și celui aferent președintelui unui consiliu județean ori primarului unui municipiu reședință de județ sau al unui sector al municipiului București – 6,00. Mai mult, un judecător cu grad de judecătorie și o vechime între 15 și 20 de ani este poziționat, prin coeficientul de 4,22, sub primarul unei comune cu mai puțin de 10.000 de locuitori, pentru care proiectul stabilește coeficientul 4,35.

La această poziționare inferioară prin coeficienți se adaugă faptul că magistratura se numără printre puținele domenii în care remunerația nu este completată prin sporuri, sume forfetare ori alte facilități, astfel cum se întâmplă în alte sectoare bugetare, precum funcții de demnitate publică sau administrație publică, ceea ce accentuează diferențele rezultate din grila propusă. Cu titlu de exemplu, prin aplicarea doar a unuia dintre aceste sporuri (cel de 40% prevăzut la art. 16 alin. (5) din proiectul de lege), cei mai mulți dintre funcționarii publici din Ministerul Finanțelor și entitățile teritoriale subordonate acestuia, precum și multe alte funcții publice din administrația publică centrală și locală vor beneficia de venituri salariale mult superioare celor prevăzute pentru magistrați.


Aceste exemple nu exprimă simple diferențe salariale între diverse categorii de personal plătit din fonduri publice. Ele reflectă o opțiune de poziționare instituțională, prin care autoritatea judecătorească este plasată, în mod evident, într-un plan inferior în raport cu numeroase funcții aparținând puterii executive, puterii legislative sau administrației publice locale.

O asemenea ierarhizare nu exprimă doar o opțiune bugetară. Ea transmite instituțional că puterea judecătorească ocupă o poziție inferioară în arhitectura statului, deși Constituția României consacră principiul separației și echilibrului puterilor, iar independența justiției este garantată constituțional.

Consiliul subliniază că salarizarea adecvată a magistraților nu constituie un privilegiu profesional, ci reprezintă una dintre garanțiile statutului acestora și, implicit, ale independenței justiției. Începând cu luna iulie 2025, statutul judecătorilor și procurorilor a făcut obiectul unor intervenții legislative succesive, însoțite de o amplă retorică publică ostilă magistraturii. Actualul proiect de salarizare riscă să reprezinte o nouă etapă a aceluiași proces de diminuare succesivă a garanțiilor statutare ale magistraților.

Pentru autoritatea judecătorească, salarizarea corespunzătoare constituie o limită dincolo de care este afectată însăși substanța statutului său de putere în stat. Independența justiției nu poate exista numai la nivel declarativ, în timp ce garanțiile necesare exercitării sale, inclusiv cele materiale, sunt diminuate succesiv, iar puterea judecătorească este plasată, prin lege, într-o poziție vădit inferioară celorlalte componente fundamentale ale statului.


Consiliul Superior al Magistraturii, în exercitarea rolului său constituțional de garant al independenței justiției, va utiliza toate instrumentele instituționale și mijloacele legale aflate la dispoziția sa pentru apărarea statutului constituțional al judecătorilor și procurorilor și pentru menținerea echilibrului dintre puterile statului.

Respectarea independenței justiției și a statutului constituțional al autorității judecătorești nu reprezintă opțiuni de oportunitate politică, ci exigențe fundamentale ale statului de drept.
Consiliul Superior al Magistraturii solicită, în consecință, ca orice reglementare viitoare în materia salarizării să pornească de la respectarea efectivă a poziției constituționale a autorității judecătorești în arhitectura statului, a echilibrului dintre puteri și a garanțiilor necesare independenței justiției.

PRECIZĂRI:
 
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
 
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.