Vânzătoarea manuscriselor lui Cioran "Bunicii din partea tatălui erau aromâni"

Cea care a vândut la licitaţie manuscrisele lui Emil Cioran povesteşte pentru EVZ originile familiei sale.

Directoarea Editurii L'Herne, Laurence Tacou, cea care a vândut, printr-o casă de licitaţii, manuscrisele lui Emil Cioran, vorbeşte despre originile sale şi despre relaţiile tatălui ei, Constantin Tacou, cu intelectualii români stabiliţi în capitala Franţei, în secolul trecut.

Directoarea Editurii L'Herne explică şi legătura pe care o are cu Eleonora Cioran (86 de ani), cumnată a filosofului, văduva lui Aurel Cioran. Aceasta din urmă a afirmat săptămâna trecută că, în vara lui 2010, Laurence Tacou i-ar fi sustras din casă manuscrisele lui Cioran scoase, ulterior, la vânzare şi adjudecate cu 406.000 euro. După mai puţin de o zi, octogenara şi-a retras acuzaţiile, recunoscând că, de fapt, i le vânduse cu 36.000 de euro.

EVZ: Unde era născut tatăl dumneavoastră? A purtat dintotdeauna numele de Constantin Tacou?
Laurence Tacou: Constantin Tăcu (în 1972, numele a fost francizat în Tacou) s-a născut pe 28 ianuarie 1921 în Livezi, un sat în munţii Macedoniei Orientale (Grecia). Tatăl lui era păstor şi cres cător de animale asemenea celei mai mari părţi a locuitorilor satului - toţi macedo-români. La începutul anilor '30, familia lui s-a instalat, în urma unei oferte funciare făcută macedo-românilor de către guvernul român, în Dobrogea, aproape de Silistra. Apoi, conflictele cu Bulgaria au obligat familia să fugă şi să se instaleze aproape de Bucureşti unde şi-a continuat activitatea de crescători de animale. Familia a vea origini simple, dar era foarte educată, foarte aplecată spre literatură şi filosofie. Tatăl meu era abonat la revista "Nouvelle Revue Française".

Cum a ajuns tatăl dumneavoastră să trăiască în Franţa?
În 1947-1948, tatăl meu a fugit din România, a traversat toată Europa, a trecut prin lagăre şi, în final, a ajuns în Franţa, unde şi-a găsit loc într-un hotel pentru studenţi. A devenit asistentul profesorului Georges Dumézil (filolog şi academician francez - n.r.) la Institutul de Limbi Orientale, datorită multora (şi rarelor) dialecte pe care le învăţase începând din copilărie.

V-aţi cunoscut bunicii? Când aţi venit prima oră în România?
Mi-am întâlnit pentru prima oară bunicii români, Ştefan şi Maria, în 1969. Aveam în jur de 16 ani. A fost foarte emoţionant. Aceasta a fost prima mea călătorie în România şi, împreună cu verişorii, cu fratele şi cu surorile mele, am mers la schi, la Poiana Braşov, o staţiune de schi care tocmai se deschisese. Mi-amintesc că, la căderea serii, lupii apăreau pe pârtii.

Citeşte interviul integral cu Laurence Tacou, pe http://www.evz.ro.