Splendorile Bosforului in viziune turistica

Corespondenta din Istanbul

Pana nu de mult, una din ofertele tentante ale strainilor care veneau in Romania erau excursiile de una sau doua zile la Istanbul, cu avioanele charter, de pe aeroportul Mihail Kogalniceanu. Ieftin, comod si ispititor. Astazi, de pe aeroportul constantean nu se mai pleaca la Istanbul, singura varianta propusa de agentie fiind un drum in miez de noapte cu autocarul TAROM pana la Bucuresti si de acolo mai departe cu avionul, ceea ce lungeste considerabil durata calatoriei, ca sa nu mai vorbim de pretul biletelor, care iti da frisoane. Asa ca ramane cea de-a doua varianta, aparent cea mai populara - una din multele firme de transport care pleaca din autogara Constanta via Istanbul, zilnic, la un pret aparent rezonabil si cu toate asigurarile unui confort sporit. Am ales o firma recomandata de misitii din jurul garii, am platit biletul dus-intors si iata-ne cu rucsacul in spate pregatiti de marea aventura a unei calatorii in noapte spre misteriosul si fascinantul Istanbul.La Vama-i nevopsit gardul, dar inauntru-i leopardulAerogara Sud a Constantei este un loc murdar si neospitalier. Doua turiste din Brest, un profesor din Istanbul, o bunica cu un nepot, doi ziaristi locali si mai multi obisnuiti ai acestui tip de transport asteapta plecarea autocarului. Nu se ocupa nici jumatate din capacitatea Mercedesului, soferii - trei la numar - sunt antrenati in pregatirea documentelor si aranjatul putinelor bagaje.La Vama Veche, prima oprire. De la distanta privesti cladirile posomorate, vechi, neingrijite. Una din portile europene ale tarii, dupa cum vrea sa arate drapelul albastru cu stelute atarnat deasupra usii. Reclame scorojite cu firme de asigurari, pe geamurile murdare, afise de pe cand leul nou isi facea intrarea in viata noastra, un panou anunta ca aici e si Duty free shop. Chiar si fara aceasta indicatie, ne-am fi dat seama cat de mult conteaza magazinul liber de taxe caci insotitorii nostri au dat buzna, au luat nu unul sau doua cartoane de tigari, ci mai multe baxuri, au dus subrat, la vedere, si lucratorilor de la ghiseul pe care scrie Intrarea oprita. In timpul acesta oamenii in gri se duc si se intorc pe alei in pas lejer, de promenada, mai vorbesc cu soferii de la autocar, revin, privesc spre noi ca spre niste obiecte, intra in birouri, se intorc. In fata si in spatele nostru nici o alta masina si totusi nimeni nu se grabeste, nimeni nu pare sa ne bage in seama. Mai tarziu vom intelege ca acesta este un scenariu bine pus la punct al unei piese de teatru de mare... pret. "Actorii", functionari publici de altfel, isi arata dispretul fata de calatorii obisnuiti, nu numai prin lentoarea gesturilor, ci si prin modul de a li se adresa. Ii deosebeste repede pe "spectatorii" - turisti de micii afaceristi pentru ca de la primii nu pica nimic, in timp ce de la ceilalti nu exista jena.Pasapoartele noastre sunt manuite de sofer, la gramada, nu contam ca individualitati, si dupa mai bine de o ora ajungem la vama bulgara, unde operativ, scapam doar dupa 20 minute, trecand pe rand, pe jos, prin fata unui birou de vize.Rulam cu viteza moderata pe drumurile Bulgariei, admiram localitatile litorale, apoi, un politist de circulatie ne indica sa facem dreapta, mergem putin pe un drum de tara, ajungem intr-un loc retras si pustiu unde oprim pentru a transfera baxurile de tigari intr-o masina cu numar de Kavarna. Nimeni nu se fereste, nimeni nu comenteaza. De la un capat la altul al calatoriei vom mai fi martorii tacuti ai unor astfel de ispravi care ne demonstreaza ca mica si consistenta coruptie de vama nu cunoaste frontiere, peste tot se petrec scene asemanatoare, legaturi invizibile puse doar sub semnul castigului ilicit. Mi-ar placea sa sun un prieten politist de la Crima organizata, sa-l invit sa faca si el acest traseu, sa vada, sa spuna mai departe, sa curme aceasta mascarada. Dar nu am un astfel de prieten, mai apoi mi se pare, in oboseala noptii care parca nu se mai sfarseste si in umilinta cu care vamesul turc ne aliniaza la peron cu bagajele desfacute, ca aceasta este starea de normalitate a acestor timpuri nebune, ca de fapt autoritatile din aceste tari nu si-au propus niciodata cu adevarat sa asaneze aceasta mizerie morala.Ajungem la Istanbul in zori de zi, hotelul de patru stele este elegant si linistit si dintr-odata totul se limpezeste. Drumul la intoarcere are doar cateva schimbari de decor, in rest totul pastreaza scenariul descris mai sus. La Vama Veche, punct final al calatoriei noastre, parodia controlului bagajelor - zeci de baloturi sigilate, adevarate magazine de ocazie, inseamna noi si consistente "taxe" date din mana in mana celor pusi sa aplice legea. Ceea ce socheaza pe naivul calator de ocazie este operatiunea la vedere, fara jena, fara retineri, condusa cu precizie de transportatorii legati cu fire nevazute de vamesi. Sa nu le fie frica oamenilor din vama de nimeni si de nimic? Sa joace totul pe o singura carte?Intre doua continenteSalih Katirci, directorul Liceului de informatica din Constanta, un admirabil prieten, care isi iubeste cu adoratie orasul natal, tine mortis sa ne fie ghid prin Istanbul, aratandu-ne ceea ce nu este la indemana oricarui turist. Ne propune sa vizitam partea asiatica a orasului, sa simtim pulsul marii metropole de la Bosfor. Vine la hotel insotit de Melike, fiica sa de 7 ani, un copil inteligent, de o frumusete aparte, si cu un microbuz condus de un prieten, Ugursal Kahraman, a carui nevasta este din Cobadin. De o amabilitate si o ospitalitate specifice acestui neam mare, cei doi ne daruiesc cu placere o zi din viata lor, conducandu-ne prin locuri de un farmec aparte.Este sambata, o zi de mare aglomeratie. Parcurgem zeci de kilometri, trecem pe langa zidurile fortaretei Rumili Hisar, admiram cartierele noi, moderne, o multime de blocuri care-si asteapta locatarii - cel mai spectaculos nivel de crestere pe verticala a orasului, schimbarile sunt explozive, ii impresioneaza chiar si pe bastinasi.Peste 17 milioane de locuitori numara orasul, devenit astfel unul dintre cele mai mari din lume. Mai tarziu aveam sa fim impresionati de curatenia strazilor, de linistea si siguranta drumurilor, de comportamentul civilizat al oamenilor, de calitatea serviciilor.Vizitam mai intai Miniaturk parc, un imens muzeu in aer liber, unde miniaturile celor mai importante monumente ale Turciei se lasa dezvaluite, cercetate, un loc imbietor pentru copii si varstnici deopotriva, conceput ca o lectie vie de cunoastere a trecutului si civilizatiei poporului turc.Turcia moderna isi datoreaza fantastica schimbare generalului Mustafa Kemal Ataturk, primul presedinte al noii republici, proclamata la 29 octombrie 1923. Cinci ani mai tarziu era adoptat alfabetul latin, interzis portul fesului si al feregelei si instituite noi coduri civil, comercial si penal. De atunci, ascensiunea noii republici, despovarata de decadenta unui mare si belicos imperiu, este spectaculoasa.Cele doua poduri transbosforiene au fost construite in 1973, cand se aniversa o jumatate de secol de la proclamarea Republicii turce, si un altul in 1988. Doua zone de mare atractivitate, Ortakoy, pe malul european, si Beylerbey, pe cel asiatic, aflate la peste un kilometru si jumatate distanta au fost legate prin poduri suspendate, primul sprijinit doar pe doua picioare de beton la tarmuri. O realizare inginereasca care a uimit la vremea sa dar care si-a pastrat si astazi farmecul. Cateva zeci de mii de masini ruleaza zilnic dintr-un continent in altul. Pe partea asiatica a Istanbulului poposim intr-un parc aflat la cea mai inalta altitudine de unde admiram splendorile unui oras stravechi, presarat cu minarete, unde se regasesc straturile a douasprezece civilizatii istorice. Lume pestrita, de la turisti curiosi, in tinuta sport pana la femei islamice invesmantate in negru, cu ochelari fumurii si manusi, in majoritate incaltate insa in adidasi colorati. Discrepantele unui secol in care religia si traditia pot da dimensiune cotidianului. Mai multi tineri insuratei se plimba de mana pe aleile parcului si saluta multimea, miresele sunt invesmantate in alb, cu baticuri de matase adunate in jurul fetei, barbatii in costume negre, riguros ceremoniale. Ne permit sa ne fotografiem cu ei, ne zambesc si isi continua pelerinajul. Coboram intr-o piata aglomerata pentru a manca o specialitate de kebab si a bea un iaurt delicios apoi intr-o cofetarie gustam din cateva specialitati de baclava. Marca inregistrata, dupa cum ne spune patronul Memet Said, baclavaua contine exact 30 de foi subtiri de aluat si se fabrica uzual peste 20 de feluri, care cu umplutura de alune, care cu nuci sau fistic.Seara se incheie cu o plimbare prin centrul orasului, un ceai la o taverna si o plimbare cu taxiul. Preturile ne par decente, fata de ceea ce stim ca este acasa, pe litoral. Ni se spune ca un apartament cu 3 camere in blocurile noi aflate in constructie - cartiere care se nasc peste noapte, costa in jur de 50-60.000 euro, mai putin decat in Tomis Nord sau pe Faleza. Dar despre vocatia de gazde pentru turisti, despre alte intamplari din Istanbul, intr-o editie viitoare.