Pentru perioada Paştelui
informaţii utile, tradiţii, program magazine
13:56 23 07 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Medicul rezident Sebastian Vasilescu - „Din cauza sistemului nostru de sănătate, totul se reduce la puterea financiară a fiecăruia“ (galerie foto)

ro

07 Apr, 2015 00:00 7010 Marime text
În puţinele ore de răgaz dintre gărzile pe care le face ca medic rezident de cardiologie intervenţională la MediClin Herzzentrum Coswig, Sebastian Vasilescu ne-a răspuns la întrebări. El păstrează cu stoicism spiritul patriotic şi îşi doreşte să aplice cat mai curând acasă, în România, tot ce a învăţat în Germania.

De ce ai ales tocmai Germania pentru continuarea studiului în domeniul medical?

În timpul facultăţii, mai exact în anul 4, lanţul de clinici MediClin a încheiat un parteneriat cu Facultatea de Medicină Constanţa, prin care oferea anual diferite oportunităţi de practică medicală de vară şi burse studenţilor medicinişti constănţeni vorbitori de limba germană. Am făcut în acea vară un stagiu de practică în Germania, ulterior primind o bursă şi un post de medic rezident pe cardiologie intervenţională. Aş spune că, în acel moment, am ales cardiologia şi, în acelaşi timp, am profitat de oportunitatea de a mă specializa într-un mediu performant cu care deja avusesem contact. Faptul că studiasem limba germană mi-a deschis această uşă, dar am colegi care practică medicina la nivel înalt în Anglia, Elveţia, Franţa şi chiar în SUA. Ca să fiu sincer, la acel moment nu mi-aş fi închipuit să iau o decizie care îmi va influenţa viitorul atât de mult, dar domnul decan de la acea vreme, prof. univ. dr. Petru Bordei, m-a ajutat să cântăresc lucrurile mai pragmatic şi, implicit, mai matur. Mă bucur că l-am ascultat.

După anii petrecuţi ca student în unităţile medicale din Constanţa, cum apreciezi ca rezident spitalul MediClin Herzzentrum Coswig?

Voi încerca să sintetizez această comparaţie fără să folosesc clişeul „Neamţul e neamţ şi România e departe“, pentru că nu este aşa. Spitalul MediClin impresionează prin aparatura medicală, standarde de igienă, resurse materiale, nivelul înalt de pregătire al tuturor categoriilor de personal şi, nu în ultimul rând, linişte. E important să găseşti locuri de linişte chiar şi într-o gardă haotică. Dacă ar fi să compar toate aceste lucruri cu spitalele private din România, aş spune că nu suntem departe, ci dimpotrivă, cel puţin la acelaşi nivel. Dar anii petrecuţi ca student i-am trăit, ca toţi colegii mei, în unităţi medicale de stat, unde această comparaţie nu îşi are rostul. Din cauza sistemului nostru de sănătate şi a felului în care oamenii sunt asiguraţi medical, totul se reduce, din păcate, la puterea financiară a fiecărui individ. Coronarografia şi stent-urile nu au apărut în 2015 în România, cum cred unii, şi nici nu am descoperit infarctul miocardic acum cinci ani. E vorba, de cele mai multe ori, de cât de departe mergem cu terapia după ce a fost pus un diagnostic şi răspunsul este cât te lasă buzunarul.

Ce sfaturi ne dai, ca viitor medic cardiolog, astfel încât să evităm patologia de acest tip?

Îţi voi răspunde la această întrebare cu câteva păreri pur personale, fără a avea pretenţia să fie considerate şi corecte. Cred că nu există o reţetă perfectă prin care cineva poate evita o boală de inimă, dar sunt din ce în ce mai sigur că sfaturile nu pot fi date numai de către un medic cardiolog. Există în acest moment prea multe boli a căror etiologie este prea puţin înţeleasă de către medici. Cred că, spre binele pacienţilor, medicii cardiologi ar trebui să aplice din ce în ce mai mult conceptul de consultaţie interdisciplinară. Dacă ai un pacient supraponderal, fumător şi poate uşor depresiv (ceea ce nu este foarte greu la nivelul de stres cu care ne confruntăm zilnic), nu cred că este suficientă clasica triadă de recomandări „lasă ţigările, ia cu salată şi mai mult sport, te rog“. Cred că este important ca sfaturile să vină de la oameni calificaţi şi vorbim aici de medici în diabetologie şi nutriţie, psihologi şi instructori de fitness sau diferite sporturi. Și oamenilor care mi-ar spune „numai de psiholog nu am eu bani“ le-aş aminti că a te duce la biserică şi a avea un duhovnic este gratuit. Sunt absolut convins că avem un potenţial extraordinar ca popor şi că într-un fel sau altul ne vom dezvolta mult. De jos în sus, dacă până acum de sus în jos nu s-a vrut.

Care sunt amintirile plăcute din perioada vieţii de licean pe care ai trăit-o la Colegiul Naţional „Mircea cel Bătrân“ din Constanţa?

Îţi mulţumesc pentru această întrebare, pentru că mă face să zâmbesc. Din perioada CNMB, am numai amintiri frumoase. Liceul mi-a oferit nişte ani extraordinari. Îmi amintesc cu plăcere de echipa de baschet, am jucat mult baschet. Poate mai mult decât aveam voie. Îmi amintesc râzând şi de zilele în care, echipaţi în sala de sport, gata de un meci, dirigintele nostru, domnul profesor Andrei Gheorghe, intra fericit şi ne spunea că a reuşit să elibereze un amfiteatru şi e gata de 2-3 ore de Matematică. Nu puteai să te superi pe el, pentru că ţinea mult la noi şi punea pasiune în ce făcea. Îmi amintesc cu plăcere şi de nenumăratele sâmbete în care aveam dimineaţa repetiţii pentru cor. Aveam minte de adolescent şi îmi era cam ruşine că sunt la cor... până când am început să câştigăm concursuri şi să plecăm verile prin lume, la festivaluri. Apoi mi-a trecut ruşinea foarte rapid. Da! Perioada mea de mircist a fost superbă!

Întrebarea obişnuită pe care o primesc românii care părăsesc ţara temporar pentru studii este dacă îşi extind sau nu şederea în străinătate. Tu ce veste ne dai?

Categoric mă voi întoarce în România, dar voi rămâne în străinătate până când voi fi sigur că acasă voi putea practica medicină de calitate. Sper din toată inima ca Dumnezeu să aranjeze lucrurile de aşa natură încât să pot întoarce curând lucruri bune comunităţii noastre. Şi mai sper încă ceva: mai sper ca, atunci când mă voi întoarce, la ghişeul la care trebuie să îmi depun actele pentru echivalarea studiilor, să fie coadă. O coadă lungă.
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii

  • Alexandrina Cringeanu 09 Apr, 2015 12:15 Patient ii asteapta ca altii sa le resolve boala, medicii asteapta ca altii sa rezolva sistemul, politicienii asteapta ca altii sa gasesca solutii...toata lumea asteapta...ca cineva sa dea ceva, sa faca ceva....undeva scria "Da si ti se va da "...Ma gandesc ca ESTE timpul ca fiecare sa faca ceva, sa dea ceva...ESTE timpul responsabilitate I
  • Nelu 07 Apr, 2015 23:02 "Categoric mă voi întoarce în România, dar voi rămâne în străinătate până când voi fi sigur că acasă voi putea practica medicină de calitate." Adica...inca vreo 100 ani...
  • Oana 07 Apr, 2015 10:30 Sunt un alt exemplu al miscarii in masa a medicilor rezidenti. Lucrez deja de aproape un an in Irlanda si desi mi-e dor de vremea de acasa, de prieteni si de familie, gandul de intoarcere este departe. Sebastian Vasilescu a facut ca acest interviu sa fie superb, insa cred ca la ghiseul pentru echivalarea studiilor nu va fi o coada prea lunga.