Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
18:10 17 12 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Mihai Iliant, distins cu aur la Balcaniada de Matematică „Aş schimba perspectiva predării matematicii. Nota nu ar trebui să mai fie un scop în sine“

ro

04 Jul, 2015 00:00 6060 Marime text
Mihai Iliant, elev al Colegiului Naţional „Mircea cel Bătrân” din Constanţa, a obţinut medalia de aur la Balcaniada de Matematică de la Belgrad. Adolescentul constănţean pasionat de matematică practică însă, de nouă ani, şi arte marţiale şi, de asemenea, cu ajutorul unei terapii speciale, ajută copiii care suferă de autism.

Cum se hrăneşte pasiunea pentru matematică? De câtă muncă, de cât exerciţiu este nevoie pentru a obţine recunoaştere internaţională în cadrul celor mai prestigioase competiţii de matematică? Cum arată profesorul ideal în ochii unui mircist de 14 ani?

Ai obţinut, recent, medalia de aur la Balcaniada de Matematică de la Belgrad. Ce înseamnă această distincţie pentru tine?

Pentru mine, această medalie de aur înseamnă încununarea efortului depus pe parcursul acestui an şcolar. Sunt foarte fericit că am obţinut această medalie şi că am reprezentat cu succes România la cea mai prestigioasă competiţie în plan internaţional, la care puteau participa elevi cu vârsta de cel mult 15 ani şi jumătate. Sincer, nu mă aşteptam neapărat la această distincţie, fiind singurul dintre cei şase reprezentanţi ai României care a obţinut aurul, ceea ce face ca această medalie să fie şi mai valoroasă.

Ce a însemnat drumul până aici? Câte nopţi nedormite, cât studiu, câtă pregătire?

Nopţi nedormite nu au fost, deoarece trebuie să fiu mereu foarte odihnit pentru următoarea zi, altfel, dacă nu eşti odihnit, nu poţi performa pe termen lung şi nu există timp pentru a recupera. De obicei, lucrez până la patru ore pe zi în timpul săptămânii, iar în weekend, chiar şi cinci ore, dar asta pentru că îmi place matematica. Înainte de Balcaniada de la Belgrad, am studiat însă chiar şi opt ore pe zi.

Cine sunt profesorii care te-au pregătit, care te-au îndrumat şi cărora le datorezi măcar o parte din reuşita ta?

În primul rând, vreau să o menţionez pe doamna profesoară Gabriela Constantinescu. Ar fi, apoi, domnul director al Colegiului Naţional „Mircea cel Bătrân”, profesor Vasile Nicoară, care, deşi nu m-a pregătit personal, m-a susţinut în toate acţiunile mele. Nu mai puţin important, am avut susţinere şi de la doamna dirigintă Neguţa Petcu. Pentru medalia obţinută, m-au felicitat însă toţi profesorii şi colegii.

Ce alte premii importante ai reuşit să obţii până la Balcaniada de la Belgrad?

În clasa a VI-a, la Olimpiada Naţională de Matematică am obţinut medalia de aur. Tot atunci, m-am calificat în echipa României la Concursul Internaţional de Matematică „Arhimede”, unde, de asemenea, am luat medalia de aur.
A urmat apoi, în clasa a VII-a, medalia de argint la Olimpiada Naţională de Matematică. După aceea m-am calificat în lotul lărgit al României pentru Balcaniada de Matematică pentru Juniori. În clasa a VIII-a, înainte de balcaniadă, am obţinut medalia de argint la Olimpiada Naţională de Matematică.

Există vreo distincţie, vreun premiu anume pe care îţi doreşti cu orice chip să-l primeşti?

Până la acest moment, am obţinut toate distincţiile pe care mi le-am dorit şi pentru care am muncit. Următorul pas pentru mine ar consta în calificarea la Olimpiada Naţională de Matematică din clasa a IX-a.

Care este prima ta amintire legată de matematică?

În clasa a III-a, la Concursul Naţional de Matematică „Arhimede”, la etapa finală a concursului din acel an, am ieşit primul pe judeţ. La 9 ani, am realizat că sunt făcut pentru matematică.

Ai susţinut probele de la Evaluarea Naţională în sesiunea specială. Care va fi drumul tău din această toamnă? Rămâi mircist?

Da, rămân la Colegiul Naţional „Mircea cel Bătrân” şi am optat pentru clasa de Matematică-Informatică. Mă aştept ca, din toamnă, etapa în care intru să fie o provocare, dar mai ales un nou început.

Dacă ai fi ministrul Învăţământului pentru o zi, ce anume ai schimba în şcoala din România, în sistem?

Mă voi referi din nou la matematică. Aş schimba perspectiva predării matematicii, iar asta pentru că elevii trebuie să înveţe să gândească logic, nu să memoreze formule. De asemenea, cred că nota nu ar trebui să mai fie un scop în sine, pentru că materia trebuie să fie predată astfel încât elevul să o înveţe cu plăcere, nu constrâns de notă.

Cum trebuie să fie profesorul ideal? Cum l-ai caracteriza?

Profesorul ideal ar trebui să fie un bun psiholog, să înţeleagă fiecare copil în parte, fiindcă fiecare copil e diferit. Ar trebui să se facă plăcut de elevi, pentru că, dacă el este îndrăgit, atunci şi materia predată de el va fi îndrăgită.

Faci, de nouă ani, şi arte marţiale. Cum se îmbină cele două pasiuni?

Consider că fără sport nu aş fi ajuns la acest nivel în matematică. Sportul m-a ajutat să mă dezvolt atât fizic, cât mai ales psihic. Nu este suficient să-ţi antrenezi mintea, este nevoie să îţi antrenezi şi corpul. Doar astfel poţi obţine rezultate remarcabile pe termen lung. Fac qwan ki do de la vârsta de cinci ani şi jumătate şi este clar că sportul m-a ajutat în obţinerea rezultatelor la matematică.

Cum ai ajuns să lucrezi cu copiii cu autism?

Paul Cojocaru, instructorul de qwan ki do, este fondatorul terapiei 3C (conştientizare, concentrare, coordonare) pentru recuperarea psihomotorie a copiilor cu autism, terapie cu care lucrează la sala în care eu mă antrenez. Acolo, în urmă cu aproximativ trei ani, instructorul m-a rugat să lucrez cu un băieţel cu autism. Între mine şi acel copil s-a stabilit o conexiune, astfel că băieţelul mă aştepta doar pe mine, de fiecare dată, să lucrăm împreună. Am realizat astfel câtă nevoie de ajutor au aceşti copii şi am decis să mă implic, alături de instructorul meu şi, desigur, şi de ceilalţi voluntari.
 
 
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii