Ziua Dobrogei, 139 ani
14 noiembrie 1878 - 14 noiembrie 2017
08:55 24 10 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Interviu cu Andreea Şeuleanu, alias Teresa Wojcik „Scrisul este justificat atât de cititori, cât şi de pasiunea celui care scrie“

ro

25 Mar, 2016 00:00 6983 Marime text
Are 18 ani, este elevă la Colegiul Naţional de Artă „Regina Maria“ şi este pasionată de scris. În doi ani, a scris peste 2.000 de pagini, mai exact, şase cărţi. Cele două volume din trilogia „Căutând fericirea“, semnate cu pseudonimul Teresa Wojcik, s-au bucurat de un real succes, iar cititorii sunt nerăbdători să-l vadă şi pe cel de-al treilea.
 
„De ce unii oameni spun că atunci când iubeşti trebuie să te schimbi pentru celălalt? Schimbarea este inevitabilă, oricum, pentru că iubirea însăşi te schimbă“ - Teresa Wojcik, volumul I din trilogia „Căutând fericirea“.
 
„Plecasem din Anglia pentru a scăpa de bula în care în care mă ţineau părinţii mei, iar acum plecam din locul în care mă refugiasem, crezând că pot fugi de ceea ce simţeam“ - Teresa Wojcik, volumul II din trilogia „Căutând fericirea“.
 
Întrebările redacţiei:
 
Ce te-a determinat să te apuci de scris?
 
Faptul că am început să scriu a fost o decizie subconştientă, aşadar, nu pot spune că m-a determinat ceva anume. S-a întâmplat pur şi simplu. Tot ce aveam la îndemână a fost telefonul, iar el a fost suficient ca să scriu primul paragraf, care m-a condus ulterior la întreaga operă pe care o am scrisă acum.
 
Te identifici cu personajul din trilogia „Căutând fericirea“?
 
Mă identific câte puţin cu fiecare personaj, dar cel mai mult mă regăsesc în Aimee. Personal, nu văd alt mod prin care aş putea scrie. Este foarte importantă relaţia pe care un scriitor o dezvoltă cu propriile personaje, pentru că, în funcţie de ea, lectorul va rezona sau nu cu ele. Ticuri. Gesturi. Gânduri. Sentimente. Las câte puţin din ele în fiecare personaj, pe măsură ce eu însămi le conştientizez. Aimee vine de la verbul aimer, din franceză, care înseamnă a iubi, pe când Hades era Zeul Infernului în mitologia greacă. Am creat o antiteză între bine şi rău.
 
Ce semnifică pseudonimul cu care ai semnat cele două cărţi, Teresa Wojcik?
 
„Teresa Wojcik“ este traducerea în poloneză a numelui meu real. Îmi place să cred că într-o altă viaţă am fost Teresa Wojcik şi că mi-a plăcut atât de mult, încât am găsit acum o cale prin care să continui ceea ce am început atunci. Am aflat ulterior, navigând pe internet, că în Polonia a existat o scriitoare şi actriţă cu numele Teresa Magda Wojcik.
 
La ce lucrezi în prezent? Scrii zi de zi? Cum reuşeşti să „împaci“ temele cu pasiunea ta?
 
În prezent, mă pregătesc pentru examenul de Bacalaureat şi pentru cel de admitere la facultate. Bacalaureatul mă împiedică să scriu atât de mult pe cât mi-aş dori, dar reuşesc să menţin un echilibru între cele două.
 
Scrisul nu te împiedică să te pregăteşti pentru Bacalaureat?
 
E adevărat că de multe ori sunt tentată să lucrez la un capitol nou sau să le reeditez pe cele vechi, dar încerc să mă abţin, ca să lucrez subiecte pentru Bacalaureat. Știu că este necesar să mă concentrez pe acest obiectiv acum.
 
Ce alte pasiuni ai?
 
Îmi place să vizionez filme, pentru că vreau să urmez UNATC din Bucureşti, secţia Regie-film, să desenez, pentru că sunt elevă la Colegiul Naţional „Regina Maria“. Îmi place, de asemenea, să fac trailere şi coperte pentru cărţi. Spre exemplu, ambele coperte ale cărţilor pe care le-am publicat sunt realizate de mine.
 
Ce cărţi scrise de autori români ai recomanda cititorilor?
 
Scriitorul meu preferat român, pe care îl recomand întotdeauna, în ciuda faptului că este deja foarte citit şi cunoscut, este Mihail Drumeş. „Invitaţia la vals“ este cartea care m-a frapat încă de când aveam vreo 11 ani. Desigur, am recitit-o de-a lungul timpului şi încă se află pe primul loc în topul meu. Nu doar pentru că este o carte de dragoste, cu o acţiune aparent simplă, ci şi pentru realismul care o însoţeşte; realism ce m-a îndemnat să studiez mai cu atenţie gândirea oamenilor şi stadiile prin care ei trec în relaţiile din mediul interpersonal. La fel de mult mi-a plăcut şi „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război“, de Camil Petrescu, care mi-a provocat aceeaşi plăcere de a explora mintea personajului principal.
 
Literatura română este foarte bogată şi avem aspecte specifice care fac deosebiri considerabile între scriitorii noştri şi cei străini. Avem un vocabular vast, complex, o istorie lungă şi frumoasă. De aceea, eu recomand aproape orice scriitor din literatura română, pentru că scriitorii noştri sunt, înainte de genii, nişte mesageri.

Ce autori străini apreciezi cel mai mult? Clasici, moderni sau din ambele categorii?

Apreciez orice fel de scriitor, pentru că şi eu, la rândul meu, sunt unul dintre ei şi înţeleg cel mai bine ce înseamnă acest lucru. Fireşte, există diferenţe mari între scriitorii clasici şi cei moderni, dar asta este ceea ce îi face speciali. Pentru că sunt o împătimită a cărţilor romantice, care au nu doar poveşti cu un farmec aparte, ci şi substrat, apreciez mult tot ce au lăsat în urmă surorile Brontë, Judith McNaught, Oscar Wilde, Gustave Flaubert, Mark Twain, dar şi autorii ruşi, precum Lev Tolstoi şi Anton Cehov. Autorii străini contemporani sunt în număr mare şi îi apreciez nespus pe mulţi dintre ei.

Ce sfaturi ai pentru scriitorii aspiranţi?

Sunt sigură că cele mai bune sfaturi le voi putea da peste o perioadă mai lungă, în care voi continua să scriu şi să citesc, deoarece acum consider că încă sunt la început. Însă sfatul pe care îl pot oferi în prezent tuturor scriitorilor aspiranţi este să nu se oprească niciodată din scris. Indiferent de ceea ce spun persoanele din jurul lor. Știu că tendinţa multora este să compare ceea ce ei scriu cu ceea ce au scris alţii, pentru că şi eu obişnuiam să fac acest lucru, dar este greşit. Nu spune nimeni că nu poţi fi la fel de bun sau mai bun, doar că este nevoie de timp şi de multă pasiune. Oferiţi-vă timp şi descoperiţi-vă lumea interioară. „Cu cât ştii mai bine cine eşti şi ce vrei, cu atât mai puţin te vor afecta lucrurile din jurul tău“, spunea cineva.

Putem spera la o dezvoltare a profesionalismului literar în România?

Cu siguranţă. Domeniul literar se dezvoltă de ceva timp. Sau, mai bine spus, se „adaptează“. Nu vom putea egala niciodată ce au lăsat în urmă marii scriitori, dar acum sunt alte vremuri. Avem mulţi scriitori contemporani şi o mare de autori clasici foarte buni, de la care cei actuali pot învăţa. Autorii moderni vin cu alte perspective, cu alte idei, cu îmbunătăţiri, dar cu toţii îşi păstrează esenţa, lucru ce ar putea reprezenta un motor puternic al dezvoltării.

Poţi să fii un bun scriitor fără a fi un bun cititor?

Se poate, dar sunt slabe şanse să fii şi citit. Poţi avea sute de idei briliante, dar ele sunt degeaba dacă nu le poţi aşterne pe foaie în aşa fel încât să îţi transmiţi concret mesajul. Într-adevăr, un scriitor bun nu are nevoie doar de un vocabular enciclopedic (pentru că poţi spune multe prin cuvinte puţine), dar are mare nevoie de originalitate. Iar originalitatea stă în tine, nu neapărat în numărul de cărţi pe care le-ai citit. Cred că ţine de fiecare scriitor în parte şi de o oarecare stimă de sine. Cu cât citeşti mai mult, cu atât ştii mai multe... Dar ştii despre alţii şi despre altele, nu despre tine. Ca scriitor, este bine să faci din când în când nişte introspecţii lungi, pentru că adevărata inspiraţie se află în tine.

S-a schimbat atitudinea colegilor faţă de tine de când au aflat că au printre ei o mică scriitoare?

Faptul că am publicat două cărţi nu a provocat foarte mari schimbări în atitudinea lor. Cu toţii se bucură pentru mine, pentru faptul că fac ceea ce îmi place. Cele mai bune prietene ale mele au citit manuscrisul celor două volume, ajutându-mă cu mici sugestii.

Preferi compania oamenilor sau a cărţilor?

Eu petrec mult timp singură, iar când sunt singură, prefer întotdeauna compania unei cărţi semnate de alţi autori sau compania propriilor personaje. Mă străduiesc să nu îmi neglijez familia şi prietenii. Nu ştiu cât de bine îmi iese.

Ce obiective profesionale ai?

Am planuri mari şi îmi doresc să fac multe lucruri până ajung la împlinirea lor. Îmi doresc să învăţ cât mai multe despre filme şi să descopăr cât mai mult domeniul acesta. Vreau să îmi transform poveştile în filme şi să îi ajut pe oameni să se redescopere prin intermediul lor. Înainte de asta, îmi doresc să public celelalte cărţi: ultimul volum al trilogiei „Căutând fericirea“, „Ilegal“, „O sută de seducţii“ şi „De-a lungul timpului“. La ora actuală, am în lucru mai multe cărţi: „O sută de tentaţii“, „Această iubire“ şi încă una, care nu are titlu deocamdată.

Azi se citeşte foarte puţin. Se mai justifică scrisul? De fapt, pentru cine scriem: pentru noi, pentru alţii?

Sunt adolescentă şi petrec suficient timp în grupurile de adolescenţi ca să ştiu că, de fapt, sunt mulţi tineri pasionaţi de lectură, deşi numărul lor este poate cu mult mai mic faţă de cel din anii trecuţi. Cât despre scris, el este justificat atât de cititori, cât şi de pasiunea celui care scrie. Eu nu aş putea scrie niciodată pentru că îmi cere cineva să fac acest lucru, iar asta se vede de fiecare dată când termin un alt capitol sau un alt volum. Se simte în momentele în care scriu. N-ai cum, nu te poţi aşeza într-un loc şi să scrii pentru alţii, de vreme ce tu nu te simţi în stare s-o faci nici măcar pentru tine însuţi. Totul porneşte din tine şi de la tine, deci, întâi de toate, scrii pentru tine. Scrii pentru că simţi că ai ceva de spus şi de transmis. Apoi scrii pentru alţii, pentru că vrei să împărtăşeşti cu ei ceea ce tu ştii sau ceea ce trăieşti.

Întrebări de la cititori:
Unde vezi locul literaturii române în cadrul literaturii universale?

Literatura română şi-a câştigat locul său în cadrul celei universale datorită marilor scriitori precum M. Eminescu, T. Arghezi, M. Sadoveanu, I. Creangă şi mulţi alţii. Lista este lungă.

Care este mesajul tău pentru cititorii cărţilor tale?

Cititorilor mei le mulţumesc din suflet pentru faptul că sunt alături de mine şi de personajele mele. Îmi doresc ca ei să nu uite că, fără sprijinul lor, nimic din toate acestea nu ar fi fost posibile.

Când lansezi „Căutând fericirea“ volumul 3 ?

Volumul trei al trilogiei apare în toamnă sau la sfârşitul anului.

Care a fost reacţia părinţilor tăi când au citit „Căutând fericirea“?

Din păcate, părinţii mei nu au citit „Căutând fericirea“.

De ce lansezi volumul 3 aşa târziu?

Pentru că am programul foarte încărcat şi vreau ca, atunci când lansez ultimul volum, să îmi dedic în întregime timpul acestui lucru.

Am văzut în multe interviuri că te declarai ca fiind o persoană timidă. Cum ai reuşit să depăşeşti această fază?

Recunosc că încă sunt foarte timidă, însă am în jurul meu persoane care mă ajută să depăşesc această etapă.
 

COMANDA CARTEA PREFERATA




Ti-a placut articolul?

Comentarii

  • ioana 23 Mar, 2016 17:17 Posibilitate foarte buna de a va imbunatati veniturile!! Va invitam acum sa cunoasteti mai multe despre o oportunitate foarte noua prin care va puteti completa veniturile, in timpul liber sau oricand doriti! Va asiguram ca totul este foarte, foarte serios si ca puteti sa incepeti cu toata increderea! Este nevoie de rabdare, perseverenta si multa incredere in sine. Editura cauta persoane pentru promovarea cartilor electronice(e-books), pe piata international de limba engleza.Nu este necesar cunoasterea limbii engleze.Castigurile, in functie de timpul pe care fiecare din dumneavoastra il aloca acestei munci(100 de euro lunar part–time sau 285 euro full-time). Veti fi indrumati pas cu pas pana la obtinerea tuturor cunostintelor in vederea realizarii cu success a acestei activitati. Pentru mai multe detalii va rugam sa contactati unul din membrii echipei noastre la una din adresele de emai: ioanabelecciu151@gmail.com