Unde-i Mamaia de altadata?!

Aveam de ales între a merge cu maşina şi a bate Mamaia la pas. Într-o seară în care, deşi constănţeancă, avem aerul unui turist. Şi-am ales cea de-a doua variantă. Am văzut o Mamaie în care kitsch-ul şi prostul gust sunt peste tot, mult prea liniştită pentru mijlocul sezonului, plină de mirosuri de mici, hamsii şi porumb copt şi lipsită de interes. Şi mă gândeam unde-i Mamaia, „perla litoralului românesc"?! 

După ce, ani de-a rândul, m-am rugat ca măcar vara asta să nu mai stau în trafic două ore până să ajung la Cazinoul din Mamaia, acum, nebunia vremurilor trecute îmi lipseşte mai mult decât aş fi crezut vreodată. Am încercat să regăsesc din răsputeri câteva asemănări cu Mamaia de acum şase - şapte ani, când am ajuns în Constanţa. Am văzut doar o  lipsă cruntă a bunului gust, a magazinelor de criză, cu preţuri şi calitate pe măsură şi cu mult mai puţini turişti decât eram obişnuiţi. Îmi plăcea Mamaia aşa cum era ea anii trecuţi, avea alt aer, nu era atât de săracă şi nici atât de bogată în evenimente mult prea scumpe. La care participă tot constănţenii. Cu uimirea unui turist sosit la mare o dată, de două ori cel mult, pe an, am rămas, din nou, şocată când am văzut că mai mulţi coloşi de beton şi-au făcut apariţia la câţiva metri de plajă ori în apropierea ei. În fond, nu ar trebui să mă mai mire nimic. Însă mi s-a părut totul atât de dezolant...

Cât despre turişti, răzleţi şi multe şezlonguri goale. Dacă anii trecuţi afacerea era chiar profitabilă, în anul crizei, agenţii economici merg în pagubă. Până şi autorităţile locale şi-au dat silinţa în acest an şi au mobilizat sute de poliţişti pe plajele litoralului şi mult mai mulţi salvamari, spre deosebire de 2008. Milioane de lei cheltuiţi pentru ca altele, mult mai multe, să se întoarcă în bugetul municipalităţii. Până acum, la mijlocul sezonului estival, nu aveai loc pe plajă nici să ajungi la mal. Acum n-ai nicio problemă în acest sens.

Şi după ce am bătut la pas Mamaia de care-mi era dor, mi-am dat seama că mai bine rămâneam cu imaginea de anul trecut. Mai bine era cu maşina...

Şi în minte mi-a răsunat retoric, din nou: Unde e Mamaia cea plină de viaţă, ca anii trecuţi?! Poate a îmbătrânit şi ea...