Proteste si butaforie

Am citit undeva zilele astea că „secolul vitezei nu ne mai lasă timp să vedem lacrimile din ochii altora!".

Tragic este că, uneori nu mai vedem nici măcar lacrimile din proprii ochi, că ne ascundem de lume şi de realitate, că ne detaşăm de adevăr şi de certitudine şi ne ducem, încet, dar sigur, în derizoriu (aşa cum ştiu că se exprimă, glumind, cineva). Nici măcar o grevă, o acţiune populară pe care la un moment dat o puteam privi cu oarece înfrigurare nu ne mai dă pe spate. Pe cine a interesat cu adevărat grevele din aceste zile? Ştirile nu au avut succes cu ele, decât din cauza faptului că la manifestaţii au participat, mai mereu, fix ăia care nu aveau ce căuta pe acolo. Cum să te impresioneze lacrimile unuia cu lanţu' cât degetu' la gât?! Nu prea se poate. Ca un exemplu, marţi am participat ca simplu observator la greva tinerilor PSD-işti. Păi ăia numai tineri nu erau. TSD-iştii lui Mazăre nu au ştiut ce şi cum să facă pentru a ieşi în faţă. Nu tu caşchetă roşie pe cap, nu tu Che Guevara invocat, nu „sânge", nimic. Gol, vid, insipid. Indoor nu se poate spune, mai ales că la mitingul TSD-iştilor au participat câteva persoane cu o provenienţă etnică îndoielnică. Dar poate că nici asta nu ar fi fost o problemă dacă protestatarii n-ar fi avut mai puţin de 14 ani şi dacă nu şi-ar fi luat job-ul de mitingar în derâdere. Fluierau ca la meci şi arătau cartonaşul roşi mai ceva ca în ligile inferioare ale campionatelor de fotbal. Păi aşa se face, măi, băieţi?! Aşa v-a învăţat pe voi şefu' Radu? Treaba se face cu simţ de răspundere, revoluţionar, îmbrăcaţi de război, nu ca la club, cu bocanci, nu cu bijuteriile la vedere, şi cu toată echipa pe fundal. Numai că tinereii lui Mazăre nu l-au avut alături de ei nici măcar pe George Vişan, şeful organizaţiei TSD, prins cu alte treburi mult mai importante decât răgnitul în faţa Prefecturii. Şi nici măcar locul în care se află nu-l prea ştiau manifestanţii sau motivul pentru care au ieşit în stradă. O parte spuneau chiar că sunt în faţa Primăriei şi că numai această instituţie este vinovată pentru tot. Primăria cui? A lui Radu Ştefan Mazăre, şeful PSD-iştilor constănţeni. Asta da democraţie! Tineretul social-democrat a arătat că se poate, şi că se poate răscula şi împotriva propriilor şefi, nu? Ironia mea sper să sublinieze faptul că mitingurile noastre s-au dus cu totul în derizoriu. Cum să credem în butaforie? Cum să vedem lacrimile din ochii unora care nici măcar nu ştiu pentru ce luptă?! Vreţi dreptate?! Măcar aveţi decenţa de a protesta corect. Şi, apoi poate veţi avea puterea să vă vedeţi măcar propriile lacrimi.